Cititul si scrisul

Multi cred ca a citi un text, o carte, se poate face intr-un singur fel, linear, literal, fara a considera implicatiile estetice, culturale, de substrat, si poate emotionale. Putem citi o carte vara, pe plaja, o carte simpla, usoara, o carte din seria celor de pe noptiera, care sa nu ne implice intelectual, ci sa ne bucure, sa se lase citita cu zgomot de mare si de lume. Citim o carte pe tren, pentru a anula timpul, se cere in aceste imprejurari o carte captivanta, care sa ne sustraga din prezentul colegilor de compartiment. Citim o carte seara, dupa o zi de munca, cand nu e nimic interesant la televizor, un roman captivant precum un film. Putem citi o carte cu creionul in mana, la masa de lucru, in care fragmentaritatea revine ori de cate ori trebuie sa notam citatele relevante. Ce-i drept, cei care cititm in acest fel, uitam de placerea simpla, de a te lasa captivat de o carte, de a-ti permite sa te bucuri de ea si apoi sa o uiti, precum o relatie scurta, pasionala, care nu lasa urme. Putem citi o cartein paralel cu altele, comparand, scriind in acelasi timp ce lecturam. Putem citi emotionati cartea unui apropiat, respirand fiecare rand pentru ca regasim in ea urmele autorului, degetale sale pe hartie, nedumerirea sa. Iata de ce lectura jurnalelor devine de-a dreptul o explorare a tacerii cuiva, o intruziune fara voie in intimitate. Putem citi in timp ce scriem ce am notat mai sus, fiind proprii critici, taiand si adaugand, cititul si scrisul schimband-si planurile si atributele. Putem citi si scrie pentru noi, sau pentru cei care vrem sa ne citeasca sau sa scrie la randul lor despre noi. Cartea este ca si un om, se cere citita, uneori se dezvaluie pana la nuditate, insa cel care o are in posesie traieste, inconstient, imposibilitatea citirii pana la sange.