Simplu Konstanz

De 5 luni urc straduta care leaga West-ul de Ost, ingusta si tacuta, strajuita de cladiri micute si la locul lor, ca mai toate strazile germane. De pe la 8 seara orasul studentesc, paradoxal, se inchide in linistea ferestrelor cu obloane inchise sau in spatele perdelelor improvizate studentesti. Au trecut 5 luni si desi mi-am pormis ca voi scrie in fiecare zi, iata ca am mintit de la bun inceput. Poate pentru ca aici viata se traieste si nu se scrie. Fereastra apartamentului meu se deschide in colt catre niste arbori care in octombrie inca imi tineau loc de perdele.De cateva luni insa lumina de iarna intra in camera nestingherita. Mi-as fi dorit sa scriu despre motanul universitatii astazi, pe care l-am vazut deunazi nestingherit pe coridoare, dar asta e o alta poveste. Inca o saptamana si cred ca voi putea sa scriu in fiecare zi despre Konstanz, despre Germania cu nelipsitele berlineze la 1 euro, de buterbretel calzi si buni, de Kaufland, mama tuturor studentilor de aici, de prima si unica piesa postneoavangardista nudista si pe deasupra si in germana, de fabrica de ciocolata din elevtia de peste drum si mai ales despre noi. Konstanzul este un oras al romanilor si chinezilor care pe deasupra vorbesc engleza sau orice alta limba in afara de germana. Ieseni cu acte in regula alaturi de singura bucuresteanca printre noi am supravietuit autobuzului de 8.30 cand mai degraba o luai la pas , prin padure, decat sa mergi jumatate pe jos, jumatate in autobuz, am respectat reguli sau nu, am platit amenzi de orice fel, pentru dulapuri inchiriate peste noapte fara voie, pentru carti luate si neinapoiate, pentru calatorii cu autobuzul fara tichet. Am supravietuit hausarbeiturilor si examenelor de ore intregi, rafturilor de carti, meselor inchiriate peste noapte, unii au reusit sa treaca si noaptea la umbra cartilor. Suntem o echipa de invingatori din Europa House pana in West, si putin mai sus in Ost, curand ne vom intoarce care incotro, uitand poate ca pentru aproape 5 luni straduta care leaga Ostul de West a fost acolo sa uneasca oameni care s-au gasit in alta tara mai repede decat ar fi facut-o acasa.