Chiar dacă pentru suma respectivă în România ai fi văzut o piesă cu actori mari şi subiecte complicate, complexe şi niciodată rezolvate pe scenă, poate în discuţiile de după la un ceai sau o cafea, aici de obicei ţi se întâmplă să rămâi fără întrebări tocmai pentru că piesa e simplă dar consistentă, ca un haiku.
În seara aceasta am văzut o piesă în engleză, o engleză germano-africană, cu accente de in-yer-face theatre, dar domolite, cu 2 actori pe care i-aş numi amatori prin prestaţie dar profesionişti prin pasiunea pe care o puneau în rostirea uneori prea complicată pentru ei a cuvintelor în engleză.
Tales of a migrant, titlul piesei, este de fapt subiectul concentrat al piesei jucat în mai puţin de o oră. 2 africani într-un monolog adresat aduc în faţa unor spectatori dintr-o altă civilizaţie efortul până la momente dramatice de a emigra din statele sărace ale Africii în Johannesburg. Călătoria, obţinerea vizei, goana după un loc de muncă, supravieţuirea în lumea bogaţilor dar a înşelăciunii de tot felul eşuează şi îi întoarce pe cei doi în lumea reală a africii, unde a vinde un pumn de alune e singura formă de supravieţuire.
Cu momente hazlii nu ştiu dacă întenţionate sau date de exotismul actorilor, a căror origine era mai mult decât un costum bine purtat, cu melodii ritmate care făcea germanul să-şi lase garda prea civilizată jos, piesa afro-germană în engleză a fost applaudată la propriu la scenă deschisă de publicul germano-româno-spaniol. Cred că mai mult de 3 ori, şi asta pentru că din prea multă civilizaţie nimeni nu avea curajul să se ridice primul de pe scaun şi să plece.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu