Despre lucrurile cu adevarat importante

E destul de tarziu, de fapt aproape ca e maine. Daca deschid fereastra muzica de la blocul alaturat intra nestingherita. Motanul meu nu pare a fi deranjat. Doarme cu labuta sub cap ca un copil. Daca imi simte respiratia aproape incepe sa toarca puternic, iar gherutele si le deschide de bucurie. Uitandu-ma la el stiu ca zambesc linistit si ma intreb acum ce ne face cu adevarat fericiti. Care sunt momentele, gesturile, cuvintele simple sau incarcate care au forta sa ne deschida. M-am convins de mult timp ca lucrurile mici sunt cele cu adevarat importante. Cele mari isi pierd din forta tocmai din cauza intensitatii pe care ne-o provoaca. Ati dormit vreodata langa cineva foarte drag si sa stati o noapte cu ochii in tavan..va spun ca atunci va ganditi la cele mai mici lucruri care va acopera viata..la aerul racoros de dimineata de toamna, la prima ninsoare, la mirosul cald de cafea, la soferul de autobuz care opreste cand te vede alergand, la gustul de lapte praf, la imbratisarea bunicilor, la telefonul pe care il astepti mult mult timp, la nasul umed al unui caine pe fata ta, la simplitatea actorului din Il postino, la cartofii copti in paie, la zambetul simplu al unui copil care da sa planga, la macii de pe marginea sinelor de cale ferata, la gustul de must proaspat, la o canapea moale si la o patura groasa intr-o zi de iarna, la un drum intins cu arbori pe margine,la lenevitul dimineata in pat, la dulcele aromat din pepenele galben, la imbratisarea lui stransa pana la oase, la portocale zemoase tocmai culese, la racoarea picioarelor in mare dimineata devreme, la tacerea muzeelor, la mirosul de acetona, la forma curioasa a norilor pe care ii vezi cu frica din avion, la dulceata de caise, la mirosul de carte noua, la boticul de pisoi cu firisoare de lapte. Si cate or mai fi insa sunt atat de simple incat raman invizibile pe dinafara. Insa inauntrul nostru ele sunt mari si puternice. Pe voi ce va face fericiti?