Un fel cu doua feluri (pronuntat ardeleneste)

Ceva dulce acrisor isi doreste Andreea. Un suc ambivalent, ii spune nedumerit Luigi. Nici pe jos nici in caruta mai pe romaneste as spune eu. Da, ceva de baut dulce acrisor dupa berea bruna. Sunt singura cu adevarat lucida, banuita ca as fi de alta confesiune religioasa decat cei doi. Se pare ca e o problema serioasa daca nu iti comanzi si tu bere ca si ceilalti de la masa. Ce stiu ei de ciocolata alba belgiana. Si in plus, voi fi lucida pana la capat si ei vor spune tot, vrute si nevrute. Luigi imi spune ca vorbesc ca o nevasta. Nu i-am zis ca e cuvantul care ma scoate din sarite,din seria barbata-miu, tac-su, maica-ta. Cata diferenta vad eu intre> ea este sotia mea si ea este nevasta mea. Oriucm, de ce crede Luigi asta> pentru ca nu cred, sau poate nu mai cred, in profesia de om de cultura, in a sta ore in sir in biblioteca. Mi-e de ajuns sa deschid televizorul si sa vad inundatiile din tara. Luigi imi zice sa ma duc atunci sa scot din apa case, batrani, daca nu mai cred in cultura cand tara moare de foame. Intelege gresit explicatia mea ca lucrarile scrise nu te ajuta sa-ti cumperi o casa, sa-ti intretii un copil. Intelege ca vreau un, din nou, barbat, of, cu bani. Ii spun ca omul de cultura nu se creeaza in biblioteca, ci impartasind idei, socializand, calatorind. Pe Hegel poti sa-l intalnesti citindu-l, imi spune el. Nu am mai incercat sa-i explic bucuria intelectuala pe care am trait-o plimbandu-ma prin Rezident Museum din Munchem, prin pinacotecile aceluiasi oras, cand m-am facut mica de tot in fata grandorii cladirii British Museum. Un intelectual e cel care poate cunoaste lumea mai intai si mai apoi cartea. Luigi imi spune ca fac confuzie intre intelectual si omul de cultura. Orice argument ar fi insuficient in fata omului care crede, aproape fanatic in puterea culturii. Pe mine ma sperie viata intr-o camera ingusta cu Hegel langa mine. Viata se traieste mai intai si poate la batranete se scrie. Si nu, Luigi, intelectualul adevarat e cel care are disponibilitate de a cunoaste noul, de a calatori din loc in loc. De a trai mai intai si apoi de a interioriza. Dar suntem inca tineri, desi Luigi se simte batran si imi incurca mereu numele. Andreea sta cuminte in stanga. Umbrela rosie pe fundal albastru de pe telefonul ei te face sa iti placa ploaia, chiar si rece. Ca asa e buna berea lor bruna. Cat despre ciocolata mea alba belgiana e pe terminate. E aproape 10 si risc sa pierd autobuzul. Pentru ca viata se traieste mai intai si apoi se scrie.