Ziua dintre ani mi-a dat mereu o stare de anxietate. Dacă ar trebui să o vizualizez ne-aş vedea pe toţi într-o gară aglomerată încercând să nu piardă un tren. Mi s-a întâmplat odată să fiu pe punctul de a pierde trenul şi am trăit starea de inutilitate, aceea în care te situezi în afară fără să ai vreo opţiune.
Ziua dintre ani mi-a dat şi o stare de lenevire totală. Cum un an se sfârşeşte e ca şi cum ai finaliza un proiect şi te bucuri că ai terminat. Aştepţi ziua de mâine să începi altul. Sau să te înceapă el pe tine.
Ştiu că mulţi fac liste de realizări şi nerealizări personale şi profesionale. Lista aceasta de obicei o scriu de ziua mea de naştere. Cât despre ziua de azi, pot scrie doar că a fost un an norocos pentru mine, un an al întâlnirilor de tot felul. Cu oameni care erau aproape de mine şi nu mi-a fost dat să-i cunosc decât atunci când am ajuns în altă ţară, cu oraşe la care doar visam, cu trenuri de toate limbile, cu avioane care s-au jucat cu liniştea mea, cu prieteni pe care îi aveam de dinainte să-i cunosc însă nu am ştiut unde să-i caut. Întâmplarea a făcut să mi se dea fără să caut prea mult sau poate că am aşteptat îndeajuns. Sau poate că am meritat sau, de ce nu, m-au meritat ei pe mine. Cât despre nerealizări, pot spune că nu au fost sau nu le-am văzut. O singură călătorie neîmplinită într.-un oraş care m-ar fi ţinut de mână. Dar am ajuns să cred în legea compensaţiilor, anul care vine o voi denumi legea dimineţilor.
În cele din urmă, noaptea dintre ani este o dimineaţă care ne prinde treji pe toţi. E o dimineaţă cu lună, cum numai cei aleşi au. Noaptea dintre ani este o dimineaţă fără soare pentru că fiecare are dreptul, doar în acest moment al anului, să aleagă cum şi când să-şi înceapă ziua. Soarele este doar în ochii recunoscuţilor.
Dacă ar fi să-mi doresc ceva în noul an ar fi, din nou, călătorii multe cu strangeri de mâini. Călătoriile apropiate. Călătoriile pe care le începi dimineaţa nu devreme, ci de timpuriu. Dacă e preatârziu rişti să pierzi trenul acela. Şi să rămâi într-o gară un an întreg e mare lucru.
Ziua de 31 este o zi cu siguranţă mai lungă decât veacul. E o zi anxioasă ca mine. E o dată pe care aş tăia-o din calendar. În cele din urmă, e singura zi care sfârşeşte cu dimineaţa târzie, şi nu cu seara devreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu