Nu mă mai miră nimic e fraza pe care o tot aud de săptămâni bune despre ţara noastră. Nici de plagiat, nici de alegeri, nici de jocuri politice de tot felul lumea nu mai vrea să vorbească, de auzit tot aude şi citeşte în toată presa din România. Nu am avut o săptămână internet şi mi-a fost foarte bine să călătoresc fără să mai citesc scandalurile tip can can politic de data aceasta.
Însă România e peste tot în Europa. Am călătorit în 3 ţări într-o singură săptămână şi nu mi-a lipsit limba română în nicio zi. Din păcate nu o auzeam nici în mediul universitar, nici prin muzee sau prin cafenele. Prin metrouri, tramvaie era peste tot, de toate culorile, în zeci de priviri care te scanau gata să te fure. De 3 ori am spus ca sunt din Spania când am fost întrebată de unde vin doar să nu fiu asociată cu astfel de lume. O fi nedemn să faci asta, însă nu e o strategie tocmai rea atunci când vrei să fii tratat ca un occidental şi să nu fii privit în zeci de feluri. În metroul din bruxelles s-au asezat doi români langă noi care comentau în româneşte despre felul în care eram îmbrăcate. Mi-am ţinut mâna pe troler de frică să nu mi-l fure la următoarea staţie, iar noi am tăcut sau am schimbat câteva cuvinte în spaniolă.
Din păcate aceasta-i ţara noastră şi în afară şi înăutrul ei. Prea puţin mai contează ce faci, ce studiezi, ce merite au mulţi români. Când ţi-e frică să fii furat în afară tocmai de oamenii din ţara ta nu mai ai nimic de spus. În româneşte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu