Cu totii ne dorim, de fapt, o casa a bunicilor

Am vazut astazi un link cu niste poze extrem de frumoase..o casa a unor tineri care parea rupta din pozele vechi ale caselor vechi de la bunici. http://visuell.ro/acasa-la-alina-si-ciprian.html
Casa de la tara simpla si trainica in care pridvorul te intampina cu pisoi dormind in cosuri langa soba, cu covoare tesute si stergare, cu toata culoarea care e un fel de albastru de voronet pe care casele de azi, oricat de noi si frumoase ar fi, nu au cum sa-l inlocuiasca. O culoare a casei bunicilor, de nerefacut sau retusat. O culoare primitoare incarcata de o liniste cum numai duminica in satele vechi mai gasesti.
Cu totii cred muncim mult pentru ca, peste multi ani, sa ne retragem intr-o astfel de casa. Facem cumva drumul invers de la o altfel de civilizatie catre linistea vechiului, si a unui altfel de inceput. Daca bunicii nostri si-au inceput viata asa, se pare ca multi dintre noi asteptam o alta parte din viata sa ne intoarcem, nu sa ne continuam drumul, intr-o casa in care podelele sa scartie a vechi, geamurile sa fie aburite de la o soba pe lemne, iar noi sa ne simtim intr-un fel acasa. Dupa multi ani de fuga, de cautat mai bun, mai plin, mai altfel nu ne dorim decat o astfel de casa in care sa ne asezam. Si sa incepem abia atunci sa traim in liniste.

Esti in locul care ti-e pus deoparte?

Jumatate din oamenii pe care i-am cunoscut pana acum au ramas sau au plecat mai tarziu in alt colt de lume. Au plecat pentru ceva, pentru cineva sau pur si simplu au plecat. Nu stiu care este motivul sa pleci pur si simplu, fara sa cantaresti prea mult. Pentru cei care cred si stiu ca in afara e mai bine, gandul nu mai e decizie, ci firescul vietii. Dar cum e sa pleci pentru ca altceva iti este pus deoparte?

Astazi o prietena, plecata in Singapore, ma intreba Cum mai e in Romania? ca si cum m-ar fi intrebat cum mai e vremea pe la voi, ce mai mancati bun. ce sa-i raspunzi, ce sa-ti raspunzi tie cand stai la 20 de minute de aeroport si Romania poate sa fie, ca si pentru prietena ta, foarte departe. E simplu si ciudat ce se intreaba prietenii plecati sau ramasi in alte locuri. Sunt intrebari ale locului acasa, ce mananci, ce-ti iei de la magazin, cu ce mergi la serviciu, cu cine mergi la sala de sport. Nu intrebari despre economia tarii, nici despre politica. Pana la urma, mare parte din cei despre care vorbesc nu s-au mutat numaidecat pentru un serviciu mai bun. Ci simplu, pentru ce poate le era pus deoparte. Fie ca e belgia, italia, anglia sau singapore, nimeni nu a plecat sa nu mai stea aici, pentru mai binele poate economic de acolo. Ci pentru ca au simtit ca trebuie sa traiasca ce le-a fost pus deoparte in alta parte, in alt colt de lume, pe care poate, parintii lor, cei care i-au crescut pentru viata din Romania, nu l-au vazut, nu l-au dorit si nu si l-au imaginat niciodata.