Faceți căutări pe acest blog
joi, 8 iulie 2010
Din lumea celor care mai cuvanta
O dimineata de iulie in Tatarasi. La 9 dimineata forfota. Foarte multi bunici cu nepoti si cu tot felul de caini prietenosi sau nu. In fata cladirii unde imi platesc regulat factura la cablu, o mare dezamagire. Se pare ca unii isi fac totusi somnul de frumusete. Programul e de la 10. Dezamagita ma asez pe o banca in micul parc de langa cladire. Langa mine o doamna ii tine teoria chibritului cainelui ei. Se pare ca el e mai serios decat ea si asculta. Da din coada tot mai repede. La pisici e semnul nervozitatii, la caini parca este al bucuriei. Evident, cainele nu intelege nimic din ora de educatie matinala. In partea stanga un barbat de vreo 30 de ani, cu o privire incruntata dar usor pierduta isi canta nebunia si saracia. Oamenii din jur vorbesc ca se preface ca sa mai cerseasca un ban. Indiferenta si repulsie in gesturile atator oameni care trec pe langa el. Intre timp, catelul cu pricina isi intalneste prietenul matinal. Ocazie prielnica pentru stapanii de vreo 60 de ani de a mai schimba o vorba. Noua stapana ii explica doamnei cum sa/si educe cainele: asa am aflat si eu ca daca vrei sa-i dai o lectie pentru vreo obraznicie sa fie musai cu un ziar, jorda, dar nicidecum cu mana, care ar trebui sa insemne protectie pentru el. Ma uitam senina la acei oameni care parca nu aveau nicio grija si vedeau in animalele lor de companie adevarati copii pe care trebuie sa-i creasca mari. Un copil se apropie de unul dintre caini si se apleaca sa-l managie. O voce autoritara de bunic il avertizeaza ca daca va pune mana pe el nu va mai putea manca inghetata. Copilul isi doreste mult sa se joace cu cainele, dar ispita e prea mare. Inceo sa dispara treptat buncii care iti fac cu mana cand masina parintilor pleaca din curte, care asteapta vacantele de vara mai mult decat tine pentru a merge la ei, care iti indeasa in buzunar o bancnota modica sa-ti mai iei cate o inghetata. Bunicii acestia sunt cei adevarati pentru mine, aceia ai satului, care duminica stau la poarta, care discuta politica in felul lor simplu, care rad sanatos si care se baga in pat odata cu gainile. E ora 10 si deja e coada la plata facturilor. Un batran spune optimist> va merge repede, nu stam la coada, ca de luat bani se misca repede.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Uite această pagină de jurnal e tare inteligentă. Simţul de observaţie e foarte fin, înregistrează ca o cameră, obiectiv, dar nu îi lipseşte nici ironia, gen căţelul care e mai atent şi ascultă, aia e cea mai tare. Dar e şi o poveste care se dezvoltă aici, o poveste despre amărăciune şi, mai ales, despre cea de zi cu zi. Îmi place cum te-ai exprimat aici, prin alţii. Asta da poezie a cotidianului.
RăspundețiȘtergereUite această pagină de jurnal e tare inteligentă. Simţul de observaţie e foarte fin, înregistrează ca o cameră, obiectiv, dar nu îi lipseşte nici ironia, gen căţelul care e mai atent şi ascultă, aia e cea mai tare. Dar e şi o poveste care se dezvoltă aici, o poveste despre amărăciune şi, mai ales, despre cea de zi cu zi. Îmi place cum te-ai exprimat aici, prin alţii. Asta da poezie a cotidianului.
RăspundețiȘtergere