Un joc cu mai multe strategii

Linia de demarcatie intre joc si joaca e labila. Un pas si ai cazut fara sa vrei din joaca inocenta, lejera si fara compromisuri in jocul serios, abil, care te antreneaza in atingerea unui target. Jocul de-a ce-ar fi daca. Cineva noteaza pe un servetel numele noastre. Se stabilesc foarte serios regulile, precizandu/se de nenumarate ori ca vom intra intr/un joc. Seriozitatea contrazice paharele de vin si veselia prieteneasca a mesei noastre de oameni care s-au adunat sa se bucure pentru cel care va intra in joc. Mai intai e un singur candidat care trebuie sa convinga. Moderatorul serios este tradat de tricoul rosu in tandem cu zambetul ascuns. Lumea se anima, se contrazice, intreaba. Jocul parca nu mai e atat de inocent. Se cere un contracanditat. Se face o noua lista de nume...pe alt servetel. E poate singurul care imi mai spune ca suntem intr/o joaca a adultilor. Incep sa intru si eu in joc, sa imi cer drepturi, sa pun intrebari, sa pun in dificultate. Spiritu-mi caustic se bate cu incapatanarea de manager autarhic care spune doar eu, trebuie, care ameninta, dar care nu ma motiveaza sa-l aleg. Dar pe care l-as alege fara ezitare in realitate pentru ca, asa cum i-am si spus, e poate singurul care mai crede cu adevarat. Sunt evident cea mai lucida. Paharul meu e plin si da senzatia ca este umplut periodic. De fapt, ma bucur de frape-ul meu cu inghetata. Ma uit in jur si lumea e serioasa, spiritul aprins. Numai fata mohorata, alungita de somn si oboseala a fetei care raspunde placid cererilor de la masa imi garanteaza ca e totul real. Servetelele se acopera de note, motivate mai mult sau nu. Contracandidatii par a/si pierde din diplomatie, evident fara constiinta lucida. Ma intreb daca a doua zi si-au adus aminte masurile curajoase, inovative de a ne re-forma. Noaptea e scurta si jocul trebuie sa se sfarseasca sau sa se prelungeasca in real. La cinci dimineata cartierul in care locuiesc sta cuminte si asteapta ca si mine rasaritul. Ma opresc cateva minute pe aleea blocului meu. Dunga rosiatica se intinde tot mai mult. Aerul e racoros si eu zambesc. E prima data cand constientizez ca din martie mi s/a intamplat un lucru minunat. Ce tine de prietenie. Iar prietenia nu e joc si nici joaca. Ea este.