A actiona La Bloc

Dimineata de septembrie. Destul de racoroasa. Administratorul se rasuceste pe o parte in pat. Zambeste. Incepe o noua zi alaturi de locatarii pe care ii conduce. Se hotaraste sa se dea jos din pat. Deschide fericit fereastra. Vecinul de langa il simte ca a iesit pe balcon: Buna dimineata, Dom Profesor, o cafea? Fara sa raspunda, locatarul, cu capul umil plecat, ii intinde cafeaua lui. Administratorul stramba putin din nas, mai ca ar cere niste zahar. Chiar in secunda urmatoare, cineva bate in usa. Inca in pijamale, administratorul nostru e putin deranjat. Deschide usa si simte mirosul de placinta proaspata. Vecina de la doi ii intinde felia de placinta. Ii spune ca a mai ramas de aseara si ca s-a gandit ca nu i-ar strica la micul dejun. Administratorul isi verifica apoi agenda: pe ordinea de zi, citirea apometrelor, plata taxelor de parcare si, in final, o mica sedinta de bloc. Pe scara da nas in nas cu femeia de serviciu. Ridica din sprancene, fata e putin rusinata si se plange ca o doare tot mai mult spatele. El se uita la ceas, mai ca ar avea cateva minute pentru un masaj. Si un masaj ca al lui dom profesor nu il face nimeni, asta stie tot blocul. Fata isi ascunde mainile in sort si il urmeaza. El deschide rapid usa, priveste iscoditor pe scara sa vada daca nu il priveste cineva. Nea Toader de langa oare nu se uita pe vizor? Si de s-ar uita, tot il are la mana cu ceva, ca doar dom profesor stie tot ce se intampla in bloc. Peste cateva minute fata iese multumita, sef ca al ei nu are nicio femeie de serviciu. Administratorul nostru iese din bloc, se posteaza pe alee si admira, ca in fiecare dimineata, cladirea pe care o conduce. Trage aer in piept si se simte un om puternic. Vecinul de la 6 iese si el din bloc, isi scoate palaria si respectuos: Sa ne traiti, dom profesor! Prietenul nostru il saluta cu o miscare din cap. Isi tinteste privirea pe un punct al blocului. Isi strange pumnii emotionati, scoate batista, rusinat isi sterge lacrima din coltul ochiului si isi spune: in curand, in curand numele tau va fi zidit, incrustat pe placuta aurie. Toti vor sti cine e Administratorul orasului. A stiut dintotdeauan ca are vocatie. Cand era mic, el era cel care ducea sacosele grele bunicilor din bloc,mergea dupa paine pentru ei. Pentru ca stia. Stia, dragii mei, ca intr-o zi blocul, acel bloc sau poate altul, va fi al lui. Cu numele sau aurit in minte administratorul isi grbeste pasii. Isi mai arunca din cand in cand ochii spre cladirea care devine tot mai mica, insa mare si puternica in sufletul sau generos de conducator de bloc.