Lupta austro-romana cu Sinele

Cand Ioan din Romania trece granita in Austria si se hotaraste sa poposeasca vreo 20 de ani pe la opera din Viena, sufera o schimbare rapida a aparatului fonator care se imbogateste cu un h aspirant si cu un r vibrant de toata frumusetea. Numele sau nu scapa metamorfozei lingvistice si din Ioan obstesc devine un Johanes nemtesc. Insa cand Ioan Holender paraseste Romania la 24 de ani din cauza regimului, ramane tot atatia ani chiar in Opera din Viena, intelegand poate ca poti sa fii roman prin trecut si austriac prin ceea ce construiesti. Cand un roman iti vorbeste intr/o universitate romaneasca despre lipsa culturii romane intr/o conferinta despre cultura romana te intrebi cum se numeste piesa absurdului in care toti jucam. Ce-i drept, absurdul se dilua in albastrul lui Balasa care acopera orice discurs. Cand un artist de la opera din Iasi, fara sediu, traiectorie sau sens ia cuvantul pentru a scuza sistemul, explicand ca teatrul din iasi e inchis de 6 ani pentru ca se pun fatade, podele, se bat cuie si se fluiera din zori pana in seara, audienta traieste absurdul de a/si apleca umila capul si de a aproba soarta care ne apleaca. Si iata cum Johanes, si nu Ioan, se desprinde de poporul care l-a dezamagit a doua oara in viata sa si da o lectie nemteasca de rigoare si de bun simt muncitoresc. Insa cand Ion al nostru din sala se vede certat de pe podiumul romanului care a reusit in viata la un nivel la care el nici nu poate visa in noptile cele mai albe,cand se vede trimis la munca, la cerere de drepturi, revolta e gata si noi ne intoarcem in piesa absurdului. Johaness al nostru se ridica germanic intelegand ca lupta cu romanul e o targuiala de piata si ca, din nou, el va trece granita Ioan si isi va lua linistit h si r-ul haspirand vibrant in Viena lui Mozart.