Hey there Delilah... from Prague

Pe acordurile chitarei lui Daniel, profesorul american din dimineata aceasta, ne-am amuzat cam mult de trasaturile feminine, uneori cam necontrolate ale acestuia. Povestea sa a inceput cu prima sarcina in care trebuia sa spunem niste adjective, substantive si verbe cat mai nostime. Asa ca am dat tot felul de cuvinte care l-au amuzat intr-atat de mult incat radea si gesticula necontrolat. Daniel din state are cam 24 de ani, cam asa au estimat fetele, este slab si mie una imi aminteste de baiatul tipic din filmele americane care nu are partenera la balul final pentru ca toti ceilalti il iau in ras. Sper sa nu fi fost asa. Jucam mai apoi mima si ma ofer voluntara pentru ca este unul din jocurile mele preferate. Se amuza si atunci de dezinvoltura mea si nici eu nu stiu cum sa reactionez la toata fericirea lui. Pana la urma cred ca radem unii de altii. Jocurile lui fac timpul sa treaca foarte repede si finalul sau ma face sa-mi para rau de gandurile mele nechibzuite. Isi ia chitara si ne canta Hey there Delilah si chiar momentul este placut de vreme ce are o voce deosebita. Trecerea la seriozitatea britanica a lui Tony nu este usoara si rasul meu se potoleste in incordarea de a fi din nou atenta pentru a rezolva sarcinile. Incepem sa rezolvam si proiectul pentru care vom fi evaluati maine, si anume sa predam in engleza un subiect care ar fi de interes general. Nu prea avem timp de gandire, in sala e atat de cald incat sunt in maneca scurta asa ca incep sa scriu ce imi vine prima data in minte. Voi preda maine la evaluare Creative writing, pentru ca asa este la moda cursul in majoritatea centrelor universitare din afara. Dupa amiaza este una obisnuita in Praga, ne plimbam de data aceasta pe alte stradute, din intamplare, dam peste una dintre cladirile universitatii Karlova, aproape de podurile care leaga jumatatile orasului. Mai avem o singura zi in Praga si mi-as fi dorit mult sa plec macar in alt oras din apropiere. Aflu ca Varsovia este la 6 ore cu trenul si imi pare rau ca nu am timp sa plec. Dar mai este timp. Cum spune un bun prieten, timpul este, vremurile cad peste noi. De maine trebuie sa-mi aduc aminte drumul inapoi spre aeroport, statia de metrou unde sa cobor pentru autobuzul spre aeroport. Pana atunci raman pe ritmurile melodiei oferita de Tony astazi, Bruno Mars, Grenade.