To be or not to be in Prague

Aceasta ar fi fost aproximativ intrebarea de dinainte de pauza de la curs. Destul de interesant, Tony ne-a pus astazi sa ne confruntam cu alfabetul transpus in coduri, ne-a invatat cum sa ne facem anumite coduri si ne-am trimis mesaje intre noi codate sa le descifram. Ultima sarcina a constat intr-o fraza codata careia trebuia sa-i gasim mai intai mecanismul codului. Atunci cand descopeream mecanismul si rezolvam fraza eram liberi sa plecam in pauza de pranz. Nu m-am considerat niciodata o specialista a problemelor de logica, clar am dezvoltata partea lingvistica sau comunicativa a creierului, cealalta sta in asteptare cred. Insa, de data aceasta, partea logica a creierului meu s-a trezit din letargia lui de peste 20 de ani si a rezolvat foarte rapid codul. Tony a ramas suprins, s-a bucurat in sinea lui ca poate pleca la pranz, avertizandu-ne ca multi profesori nu au putut rezolva problema. Din intamplare cred m-am prins si iata-ne liberi. De cateva ori am avertizat-io pe Delia sa mimeze macar un zambet cat de ic pe fata in timpul cursului, este trista de-a dreptul, dezam,agita imi spune, nerabdatoare sa scape de fiecare data de la curs. Ana din Spania este complet racita, insa ii admir ciorapii in dungi peste care cade o fusta de blugi foarte scurta. Ea este diplomata si accepta cerintele cursului. E un om bun, se vede din felul in care imi vorbeste si pentru asta ma bucur ca am cunoscut-o. Astazi Tony ne-a verifcat capacitatea noastra ludica. M-a pus sa joc cu el o mica sceneta in care eu eram in Franta si voiam sa ma tund, el era politistul care putea sa-mi dea o indicatie insa nu stia engleza. Era jocul nonverbalului. M-am descurcat si chiar m-am amuzat. Pe Delia nu o misca nici jocul acesta. Ba este de-a dreptul trista cand trebuie sa facem o poveste impreuna spunand fiecare cate o propozitie. Am inceput sa fiu experta de la o vreme, ba am si invatat multe de la un mic prieten. De fiecare data cand povestea ajunge la mine ii schimb complte sirul si sunt trista cand fetele o cintinua banal. In cele din urma, monstrul creat de mine care ar fi mancat fetita din poveste ajunge sa cineze in castelul proiectat de mine. A doua sarcina a fost sa scriem cate un nume de personaj dintr-un film, desene sau carte. Au fost 4 nume, Jerry, Porky pig, Snow Queen si Anna Karenina. Cu aceste 4 nume a trebuit sa facem o poveste. Din nou fete triste ca s-au saturat de povesti. Asa ca am scris eu repede povestea mai mult cu ajutorul Anei, probabil din diplomatie. Si iata cum Jerry si Porky mananaca locuinta Annei Karenina care avea drept acoperis inghetta de capsuni si era si la Polul Sud. Si Anna de suparare ii transforma in statuete de gheata. Bineinteles ca mi-a parut rau de Jerry al meu caruia i-as fi facut o soarta mai buna daca as fi avut timp..si inspiratie. Urmeaza apoi niste intrebari care imi plac, si anume daca putem invata copiii foarte mici informatii ce tin de problemele majore ale omenirii precum extinctia speciilor, poluarea. Sustin prin multe argumente ca da, din dragsostea mea continua pentru animale si Tony imi da dreptate. Se termina cursul cu lanturile trofice si cu ce am lua noi pe o arca a lui Noe. Pe Arca Anei as lua clar un motan, daca s-ar putea pe Mieunila, albine pentru ca Tony a sustinut sus si tare ca fara albine nu s-ar mai poleniza natura si ar disparea sute de copaci care ne dau oxigen, eu am ras si i-am zis lui Tony ca eu m-am gandit sa am desertul de la mierea lor dupa ce mamanc cocosul, pe care sa-l am in loc de ceas. Ma bucur de engleza si de jocuri. Ceilalati numara minutele. Suntem liberi.
O luam de data aceasta pe jos, trecem podul peste rau si imi dau seama cat de aproape sunt obiectivele intre ele. Sunt in cautarea cam incordata a cadoului Rachilutzei. HM-ul praghez nu ma ajuta prea mult. Mai ma 3 zile, nu ma dau batuta. Mi-a ramas si azi inima la o rochita brodata la un magazin chiar langa cladirea unde facem cursul. Poate maine, cine stie. Mi-am facut oricum o poza in ea sa o am macar asa. Praga ramane pana maine in spatele perdelelor noastre. Duoa ziua de vineri va ramana in spatele unor zile reci de calde.