Eu nu. Orice aș primi de ziua mea, de Crăciun eu chiar mă bucur, mare mic, consistent sau nu chiar nu a contat niciodată. Că-i de mâncat, de băut, de purtat prin casă, afară, de scris sau de citit pentru mine e o super bucurie.
Dacă ai făcut greșeala să-mi spui că deja mi-ai cumpărat un cadou, nu mă voi lăsa până ce nu te vei da bătut să-mi spui ce mi-ai cumpărat. De la un indiciu, la 2, la o întrebare, la spune-mi măcar culoarea, unde-l pot folosi, pe ce timp, încât cu siguranță regreți nu doar că mi-ai spus înainte de vreme că mi l-ai cumpărat, ci că mi l-ai cumpărat de prima dată. Dacă locuim în aceeași casă, sunt dispusă să caut peste tot, prin toate dulapurile, numai să găsesc. Nu pot să știu că am un cadou în casă pe care să nu-l găsesc.
De 3 ori m-am făcut de râs cu adevărat la poștă când am primit câte un cadou. Anul acesta am primit de Paște niște ouă de ciocolată, însă eu nu știam ce e înăuntru. Cum am primit pachetul la poștă, nu am avut evident răbdare, l-am desfăcut nu tocmai calm și toate ouăle de ciocolată erau printre piciorele celor care așteptau la poștă.
De Moș Nicolae am primit aici în germania din nou un pachet cu bomboane, și l-am desfăcut în fața administratorului care mi-a dat pachetul și eram așa de bucuroasă încât săracul credea că nu am văzut niciodată bomboane în viața mea.
Azi a venit Moș Crăciun din nou prin poștă și văzând pachetul super mare nici nu am așteptat aproape să ies din încăperea de unde mi l-am luat, și am început să râd încât sigur omul acela s-o fi gândit că sunt de-a dreptul de compătimit că stau de crăciun aici.
De ziua mea prietena mea cea mai bună mi-a dat cadoul strategic, și mi-a dat prima dată niște pănglicuțe de pus la mână care să te protejeze când joci tenis. Oricum nu conta ce mi-ar fi dat, însă mă întrebam în minutul acela cum să mă bucur și ce o fi fost în mintea ei de vreme ce eu nu aveam rachetă de tenis. Unde să le folosesc? Și m-am bucurat, m-a lăsat în bunătatea ei ironică să mă simt penibil, după care a scos de după pat și racheta de tenis.
Cât despre cadourile pe care le iau eu, mereu merg să cumpăr ceva cuiva și ajung acasă cu o bluză nouă pentru mine. Azi nu m-am putut abține și am mâncat unul din cadourile de Crăciun cumpărate.
Să tot îmi dați cadouri. E și asta o artă de a ști să primești cadouri, aș merge la un workshop, așa cum la ultimul workshop la care am fost am învățat cum să fac complimente cuiva. Așa cum nu știu ce să spun dacă e un grup de colindători la mine acasă, așa cum mi s-a întâmplat anul trecut, chiar sunt ospitalieră de felul meu, da nu știu ce să le zic decât să le plimb tava cu suc și prăjituri.
Însă e bucuros Crăciunul tare. Și cât de cald e cadoul primit azi la mine în picioare. Și moale. Așa..un pic de acasă cald.Dacă ar fi ajuns și niște cuvinte rătăcite prin germania, aș fi știut cu siguranță că Moș Crăciun te găsește oriunde ai fi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu