Imaginar cu deficiente senzorio-motorii

Am citit ieri in Gandul ca Ministerul Educatiei, al Romaniei, evident, va introduce in gradinitele de stat papusi care sa prezinte tot felul de deficiente fizice. Care ar fi explicatia, mobilul unei idei atat de "ingenioase"? Nevoia adultilor de a le infatisa copiilor realitatea crunta care ii asteapta de indata ce vor parasi spatiul protector (pana sa introduca ei papusile revolutioniste); cerinta societatii contemporane de a ne accepta semenii cu deficiente. Cu ultima parte sunt de acord, insa ce facem atunci cu realitatea imaginata, cu planul secund al existentei noastre care ne scapa de insuficienta, plictisul, negativismul realului? Viitorul este sigur, basmele vor fi populate de feti-frumosi in carucioare, de printese cu aparat auditiv, de Flamanzila anorexic si de zane dislexice. Ce vor intelege copiii? Ca viata e dura, ca vocea mamei care citeste seara povesti nu este blanda, ci amenintatoare, prezicatoare, ca poate asa vor ajunge si ei in viitor daca nu vor manca tot din farfurie, ca nu exista nicicum o realitate a ta, pe care sa ti-o construiesti cu ochii inchisi. Cum vor explica "alesii" nostri gradul de incrancenare, tristete a poporului roman? Se pare ca in aceasta tara nici sa ne imaginam o lume mai buna nu suntem lasati. Daca o pilda spunea Lasati copiii sa vina la mine, eu as spune Lasati copiii sa fie copii si sa-si imagine o lume pe care, momentan, nu le-o putem oferi!