Adevăr sau provocare?

Este jocul în care Julien şi Sophie s-au cunoscut. De fapt s-au întâlnit într-o întrebare în care au crescut. Între ei, o cutie rotundă care ascundea regula jocului lor simplu şi cuvântul dintre ei.
"Jeux d'enfants" (2003) pare la un nivel de suprafaţă o comedie romantică în care sunt prinşi doi copii a căror suflete s-au lipit în copilărie şi mai apoi desprinderea a fost imposibilă. Pentru cei care înţeleg ce înseamnă prietenia absolută, filmul francez este o derulare de instantanee care apasă prin adevărul a ceea ce poate să fie, în această viaţă, o apropiere omenească. Fetiţa care se ascunde sub mese la nunţile rudelor, care, respectând provocarea, creează dezordine, nelinişte în lumea adulţilor, devine în câţiva ani buni o femeie frumoasă, imprevizibilă însă. Spiritul ludic, sub care Julien şi Sophie îşi continuă copilăria maturi fiind, ascunde de fapt ceremonialul întâlnirii lor. Cei doi par a se rata tocmai pentru că, la întrebarea Adevăr sau provocare, nu au curajul să aleagă niciodată adevărul. Provocările devin mai târziu, din ghiduşii hazlii, pedepse care să-i pună în dificultate în public, acte de suferinţă reciprocă. Din zece în zece ani cei doi promit să se întâlnească. Aşteptarea nu este decât un şir întreg de relaţii ratate, în care scopul este împlinirea anilor. Ziua întâlnirii stă sub semnul aceluiaşi joc, în care cei doi se pun din nou în dificultate, simulează accidente grave, tocmai pentru a se face, din preaplinul sufletesc, să sufere.După încă zece ani, filmul prezintă imaginea ireală a celor doi care se lasă îngropaţi de vii în ciment tocmai pentru a se feri pentru totdeauna de posibilitatea unui nou joc care să-i îndepărteze. Şi totuşi, în ultima secvenţă a filmului, Julien şi Sophie, acum la vârsta bătrăneţii, trăiesc ce şi-au refuzat toată viaţă. Se ţin de mână pe un şezlong şi se recunosc. În cele din urmă, poate aceasta este şi cheia în care se citeşte o astfel de întâlnire. Pe de o parte, odată ce doi oameni s-au întâlnit unul în altul, desprinderea nu se mai poate întâmpla în ciuda oricăror circumstanţe, drumuri. Pe de altă parte, jocul este o altă formă de a spune adevărul pe care niciunul nu îl recunoaşte, dar îl ştie, îl simte.