Să te îmbolnăveşti din prea mult orgoliu

Niciodată să nu spui niciodată, o afirmaţie al cărei adevăr îl trăiesc, sau mai degrabă îl ispăşesc, de câteva zile bune. De fapt rele. Se pare că am verbalizat prea mult, din acelaşi orgoliu bolnav şi el acum, ca toate ale mele, că trupul meu este mult prea puternic pentru orice tip de răceala, gripă, virus. Ba mai mult, acelaşi orgoliu m-a făcut să verbalizez cum că nici nu m-ar prinde vreun intrus din cele enumerate mai sus. Şi iată-mă deci de câteva zile cu orgoliul în pat, noi doi şi singurătatea. Mi-am zis întotdeauna că în boală şi în moarte omul este mereu singur. Nu are cum să fie altfel. Zilele acestea însă mi-am retras şi aceste cuvinte, dintr-o singurătate care m-a îmbolnăvit şi mai mult. Atunci când picioarele nu îţi mai susţin cu încredere greutatea trupului, când vocea ta este parcă a altuia, când îţi simţi o greutate interioară care apasă şi tot apasă răceală s-ar cheama. Aşa se spune în popor şi iată că experimentez ceva nou în existenţa mea. Nu-i tocmai îmbucurător că de 3 zile ma uit la toate serialele posibile, că revăd filme văzute de 4 ori până acum şi, mai mult, că nu mi.am tras jaluzele de la geamuri de tot atâtea zile. Am realizat astăzi două adevăruri general valabile: singurătatea nu ţi-o vei chestiona niciodată în clipele de bucurie, de orgoliu pozitiv al vieţii, ci tocmai în cele de decădere. Pentru că, la urma urmei, aceasta ar fi boala pentru mine, de vreme ce nicio parte a corpului meu nu funcţionează la parametri normali. Iar atunci când nu îţi deschide nimeni uşa, nu îţi descoperă geamul de jaluzele, nu îţi face acel ceai tradiţional pentru răceala, singurătate se cheamă, şi nu altceva. Un al doilea adevăr este că boala te face, cel puţin pe mine m-a determinat, să îţi reevaluezi anumite parcursuri alese până acum. Cum mintea nu poate duce un gând mai evoluat până la capăt, ajungi să te întorci tot către tine. Pentru că în astfel de momente ajungi un om foarte simplu, din cel complicat sănătos care erai. Şi ajungi să te interoghezi. În cele din urmă, boala amestecată cu o conştientizare acută a singurătăţii şi cu interogaţie a sinelui nu poate duce decât într-un singur loc. În pat!