Calatorindu-ma in Praga

Prima zi din cursul Encouraging creative thinking. S-au terminat cele doua zile de vacanta adevarata in Praga. La urma urmei, mai face omul si treaba pentru care este platit. European de bine. Asa ca azi dimineata mi-am scos harta sa caut cladirea in care, sper eu, nu vom haladui de la 9 la 5 in fiecare zi, cat scrie in programul oficial. Explicatia fetei de la receptie de a urmari linia de tramvai m-a dus aproape de destinatie. Nu putea sa lipseasca nici din aceasta zi gasirea unei victime pe strada care m-a directionat catre cladirea cu pricina. Daca imi imaginam ca ma voi putea strecura de la curs dupa vreo 3 ore pentru ca nimeni nu isi va da seama, m-am cam inselta. Suntem doar 4 cursanti, 3 romani si o spanioloaica. Profesorul care tine cursul este englez, si, dupa cum ne-au avertizat organizatorii, cam prea serios pentru vremurile noastre. In jur de vreo 58-59 de ani, englezul Tony s-a pus pe treaba din prima zi, ne-a pus filmulete, ne-a dat clasificari ba chiar ne-a dat de lucru in echipa. Cred ca sunt cam singura entuziasmata, in primul rand pentru ca imi era dor sa fac un curs in engleza, in al doilea rand ca e lejer si ca e un curs in care poti comunica, desi de multe ori Tony pare a accepta doar ideea lui in ciuda argumentarii tale. Langa mine, Ana, spanioloaica, imi observa zgarieturile de pe maini si ma intreaba daca am motan. Oftez gandindu-ma cum Mieunila al meu dormea lipit de mine acasa. Ana e o tipa cam de vreo 30 si ceva de ani din Insulele Canare. Sufera cu adevart de frig in Praga, obisnuita cu temperaturile ridicate. E infofolita toata insa nu devine pesimista. Ba chiar incepe sa-mi vorbeasca in spaniola afland ca imi place sa aud limba lor. Ii raspund si eu in spaniola si imi dau seama ca imi vin cuvintele tot mai repede cu cat vorbesc mai mult. Trecem pe engleza sa ne inteleaga si ceilalti. Ana este profesoara de engleza, momentan preda spaniola, filosofia pentru adulti. A mai calatorit in Islanda, Austria tot cu astfel de burse europene. Langa Ana este Delia, din Craiova, o fata vesela de vreo 30 de ani, care ma face sa rad de fiecare data cand pune verbele la perfect simplu. Lista pe care ne-o cere Tony cu toate amenintarile omenirii in ordinea gravitatii lor ma face sa fiu polemica si sa-i dau dreptate unui prieten cum ca nu prea stiu sa lucrez in echipa. S-ar fi bucurat de data asta sa vada cum am propus sa suounem la vot si cum am lasat, of, de la mine, pentru ca eu eram cea care faceam lista finala. Tony ne da sa completam un chestionar din care sa aflam la final unde ne situam intre persoana inovativa si cea care respecta linia sigurantei. Aflu astfel, de fapt cum o si stiam, ca ma situez destul de evident, mai clar decat toti cursantii, pe linia sigurantei, a omului care munceste sa rezolve problemele, care respecta regulile. Nu stiu cat e de bine asta. Tony imi spune ca lumea mai are nevoie si de oameni ca mine. Asa o fi.
In pauza de masa, colindam Praga 7, ma bucur de 2 gogosi foarte bune cu caise la doar 9 coroane fiecare si descopar tot felul de bunatati de patiserie. La 2 ne intalnim cu organizatorii cursului cu care pornim in calatorie spre obiectivele mari ale orasului. Petra, ghidul nostru, este o fata de vreo 31 de ani deosebit de vesela. Ii admir hainele colorate care ii definesc firea intru totul, cu o fusta in volanase albastre, o esarfa in zeci de culori si un palton foarte colorat. Parul blond il are prins doar in fata cu o clamita neagra. Petra rade tot timpul, nu se emotionaeaza cand uita cuvintele in engleza. Abia ne mai miscam buzele de la frig asa ca Petra ne duce intr-o cafenea in care sunt tot felul de ciocolate calde. Cu greu ma hotarasc sa-mi iau ciocolata cu nuci si crema. Arata foarte bine si ii fac o poza, asa cum fac cu tot ce mananc nou intr-o tara straina. Petra izbucneste in ras si imi spune ca sa fac poze si cand terminam de baut. La final, primesc o guma orbit de la Delia si petra ma intreaba de ce nu-i fac o poza. Radem cu totii in cafeneaua calda. Mai ca ne topim de la trecerea la mult mai multe grade cu care sa fim obisnuiti. Lucas, cel de-al doilea organizator, are buzele pline de ciocolata, e comic tare, nimeni nu-l atentioneaza si ramane comic. Plimbarea in Praga imi descopera aceleasi locuri pe care le-am vazut si ieri: Ceasul astronomic, Podul Carol, Centrul vechi pana ce dam de muzeul Leonardo Da Vinci, si de frig si de oboseala, hotaram sa incheiem aici expeditia si fiecare sa-si vada de drumul sau. Sau de somnul sau. Mai multe maine.