Orasul si cainii

In ultima seara in Praga camera mea de hotel este un amestec de pliante, haine, cosmetice , papuci, magneti, chibrituri pe care cu greu le inghesui in bagajul meu. Nu m-am priceput niciodata la facut bagaje si in dezordinea mea in care pana la urma ies la liman reusesc sa le pun cap la cap. Imi caut un cercel pe care l-am pierdut de ieri prin camera si il gasesc intr-o soseta, nici ca se putea altfel. M-am bucurat intotdeauna sa insir pe pat tot ce mi-am cumparat din orasul pe care l-am vizitat. De data aceasta ma intreb pe ce s-au dus coroanele mele. Astazi am chibzuit cu greu sa-mi impart o suta de coroane pe toata ziua, de vreme ce ieri mi-am dat si ultimii bani pe rochita brodata pe care nu m-a lasat inima sa o las in Praga. Mai am exact 100 de coroane sa-mi ajunga pentru metrou si autobuz pana la aeroport.
Praga imi va ramane in suflet prin sutele de caini pe care i-am vazut pe strada, caini cu stapani cu tot. Sunt cei mai cocheti patrupezi pe care i-am vazut pana acum, fiecare isi etaleaza hainutele cu care este imbracat, de la geaca de fas cu guler mare, la hainuta verde impletita, la salopetele colorate si la curelusele in carouri. Sunt de departe si cei mai prietenosi caini. Nu cred sa existe vreo casa care sa nu aiba sau sa nu fi avut vreun caine vreodata. In cladirea in care am facut cursul stapanii veneau cu cainii la serviciu. Era tare comic sa-i auzi cum alearga pe holuri sau cum isi ascund urechile pe dupa usa.
Praga este orasul semafoarelor de neinteles. Oricand te poate calca o masina aici iar data viitoare cand vin in Praga sigur imi voi face o asigurare medicala. Mi s-a intamplat de zeci de ori sa se faca verde, sa pun piciorul pe trecerea de pietoni, sa fac un pas si sa fie rosu. Numai in visurile mele verdele sa se faca rosu, insa aici e de neinteles. Si asa trecerea la semafor este un stres continuu si o alergare. Pe stradutele laturalnice masinile apar din senin, nu le auzi pur si simplu si incerci sa te feresti cum poti. Da, sigur traficul in Praga ramane cu semnul intrebarii pentru mine.
Praga este sirul patiseriilor cu tot felul de bunataturi facute din tot felul de faina alba sau neagra, cu seminte sau fara, gogosi bune bune. Astazi am mancat trei chifle una neagra si 2 albe si mai am doua si pentru micul dejun.
Praga este orasul podurilor peste care nopatea cad zeci de luminite care se reflecta in apa. Este orasul tramvaielor vechi si noi, al suvenirurilor cu pisici colorate, al lui Kafka, al caselor pictate de Mucha, al sinagogilor din cartierul evreiesc, al coroanelor inselatoare.
Dar Praga va ramane pana la urma orasul cainilor. Din nefericire, pisicile sunt lasate in umbra canilor de pe rafturile cu suveniruri.
Singurul cuvant in ceha cu care ma intorc acasa este, bineinteles, cel pe care il invata orice fata, si anume Sleva. Sinonimul lui Sales, Rebajas si altele de acest fel.
Pana la urma, o calatorie este tot ce nu exista acasa. O fi asta bine sau nu?