Praga la cald

...din patul meu de hotel, ca afara e atat de frig incat buzele mele vinetii, de care se sperie toti care nu m-au vazut pana acum cand imi este foarte frig, nici nu pot sa mimeze un zambet in poze. Daca ar face-o, as ramane clar cu el inghetat. Cocotata in patul meu etajat din hostelul praghez, pentru ca, desi am cerut o camera dubla, ni s-a dat o camera cu 3 paturi pentru care platim tot cat o camera dubla. Cifra 3 este o constanta a acestei camere se pare, pentru ca la tv-ul nostru sunt doar 3 posturi care merg. Cam 3 cartele cu care deschidem camera sau tinem lumina aprinsa s-au demagnetizat si ele. Tot de 3 ori mi-am umplut farfuria azi-dimineata la micul dejun cu bufet suedez, am baut vreo 3 pahare de suc si tot vreo 3 bucatele mici de unt ambalat mi-am pus in geanta. Maine cred ca voi trece la lucruri serioase, si anume in loc de unt sa-mi fac sendvisuri pentru pranz.

Transportul. Grija care ma intorcea pe toate partile noptile de dinainte sa plec in Praga a fost legata de transportul de la aeroport la hotel. Explicatiile primite pe mail de la serviciul clienti al hotelului ma linistisera. Cand m-am urcat in autobuzul care, conform explicatiilor, m-ar fi dus chiar la hotel, soferul, care m-a suprins f mult ca vorbea engleza, mi-a explicat ca el ma poate duce doar pana la o gura de metrou. De acolo parea si mai simplu insa, dupa ce autobuzul m-a lasat in statia unde se presupune ca ar fi fost metroul, ia intrarea de unde nu e. Dupa vreo 5 minute de cautari, am luat primul om pe care l-am intalnit in cale.Din nou intrebarea clasica, vorbiti engleza. Surprinzator, barbatul imi spune in spaniola ca nu vorbeste engleza. Aproape razand ii raspund in spaniola ca inteleg si daca poate sa-mi explice cum sa ajung la metrou. Bineinteles trebuia sa privesc in dreapta unde era o cladire, si la parter statia de metrou. Insa tot nu s-a terminat. Din nou intrebarea clasica a vorbitului englezei (victimele mele erau mereu tineri si suprinzator toti pe care i-am oprit sa-mi dea indicatii stiau engleza, si au fost cativa) si asa aflu de unde sa-mi cumpar bilete de metrou.Bilete care m-au facut sa circul in ilegalitate o zi intreaga de vreme ce mi-am cumparat mereu bilet de 18 coroane, care iti permite sa circuli cu el intr-un interval de 30 de minute. Ceea ce mi-a scapat mie a fost restrictia cu numarul de statii. Am descoperit interdictia seara, cand ne intorceam acasa. In fata noastra, un grup de fete americane il roaga pe controlorul aparut din senin sa accepte 40 de euro si sa le lase sa coboare la statia urmatoare. Fetele nu aveau bilet sau nu-l aveau pe cel corect, asa ca norocul nostru a fost ca am ajuns la destinatie inainte de a ne verifica biletele. Luam amenda sigur. De astazi incepand am trecut la biletul de 100 de coroane, valabil o zi intreaga fara restrictii. Niciun controlor astazi, evident. Metroul este suprinzator de curat, nu am vazut niciun cersetor pana acum. Explicatiile sunt foarte clare, si cele 3 linii majore, verde, galbena si rosie sunt clar delimitate. Numele statiilor nu cred ca am sa le pot retine vreodata, doar una am retinut-o Muzeum, unde am coborat de vreo 2 ori sa schimbam linia rosie c, cea de unde plecam de la hotel, cu linia b. Ultima destinatie de astazi a fost marele lor centru comercial Paladium la care am ajuns tot repetand clasica intrebare. Victima a fost una sigura si de data asta, mi-a explicat intr-o engleza clara cum sa ajung, ba mai mult, cand m-a intrebat de unde sunt, mi-a zis ca el isi petrece de multe ori vacantele la munte in romania. Si m-am bucurat.

Oamenii
La receptia hotelului in care stau sunt 2 ceasuri, unul care arata ora Cehiei si unul care arata vreo ora din Asia. La receptie o fata de vreo 20 de ani cu trasaturi fine de asiatica. E deosebit de receptiva la cererile mele, care sunt multiplu de 3. Saraca fata mi-a scos azi la imprimanta pana si o harta ca sa-mi explice cum ajung maine la prima zi de curs, mi-a si desenat drumul, mi-a facut 2 facturi in original pt ca imi erau necesare, mi-a rezolvat problema incarcatului laptopului meu, mi-a schimbat cartele demagnetizate, mi-a spus unde pot face cumparaturi si din nou mi-a desenat harta. Cand ma vede nu stiu cat se bucura. Eu stiu sigur ca ma bucur cand o vad!
Oamenii pe care i-am intalnit pe strada mi s-au parut deosebit de simpli. Nu ai sa vezi fete foarte aranjate, cu tot felul de haine ciudate sau cu parti ale corpului la vedere. Asta si poate ca e foarte frig si lumea e infofolita. Dintre turisti, se vorbeste multa spaniola prin jurul meu si multa chineza. Azi dimineata la micul dejun am impartit masa cu doua germance si m-am bucurat sa aud Genau si alte cuvinte pe care le recunoasteam din germana.
La magazine oamenii te saluta in ceha si mai spun ceva cred insa cand eu le spun sa-mi repete in engleza multi dintre ei privesc in alta parte. Doar la unele magazine de suveniruri comerciantii s-au invatat cu turistii si aduna cateva cuvinte in ceha. Cat despre limba ceha, e un sir intreg de sunete fara noima, fara pauza. Doar aici imi dau seama ca sunt sanse reale sa invat germana in aceasta viata, care mi se pare de o mie de ori mai clara decat ceha asta a lor plina de consoane in scris si nearticulata in vorbit.

Suveniruri
Magazinele micute de suveniruri sunt colorate cu nuante vii, fie ale papusii matrioska, fie ale canilor, farfuriilor, recipiente de facut ceai cu pisici colorate pe ele. Mi-au ramas inima la ele, dar sunt peste 200 de coroane. Pana la urma tot imi iau, mai astept cateva zile cand stiu ca odata ce sunt acasa o sa-mi para tare rau. Materialul din care sunt facute aceste cani si farfurii e acea tabla din care bunica sigur are acasa cateva cani de pe vremuri, ciobite. Tot timpul mi-a placut sa beau din ele apa rece din fantana. De cate ori nu era sa-mi rup vreun dinte cand uitam ca e tabla. Cred ca si de asta imi plac asa de mult, ca imi aduc aminte de alte timpuri si varste. Si colorate viu si cu pisici, m-au cucerit pe loc. Si cum in dragostea mare de cani nu te lasa inima sa le lasi pe raft, stiu sigur ca imi voi lua una. Si coroanele mele stiu asta. Inima insa tot imi va ramane in Praga, intr-o pereche de pijamale care ar fi facut legea printre pijamalele mele de acasa. Sunt pentru mine, stiu asta, dar nu si pentru coroanele mele. Le-am privit vreo 5 minute, mai ca le-as fi probat sa le tin minte pe mine, dar stiam ca despartirea ar fi fost prea grea. E si dragostea de pijamale la distanta o solutie.

Muzee si expozitii, ceasuri si turnuri. In cele doua zile pe care le-am avut de umblat haihui prin Praga am cam reusit sa vad ce m-au sfatuit cei de acasa, ce am mai cautat eu cu prietenul meu google. Locurile pe care le gasesti din intamplare iti aduc cea mai mare bucurie. Si uite asa ieri am gasit muzeul Kafka. Daca nu as fi citit kafka, daca nu as fi avut studii umaniste si daca nu as fi stiut ca tine de cehia si ca sunt o mie de suveniruri cu el, nu l-as revizita. Mi-a ramas mintea la o pagina de jurnal scrisa de mana catre tatal sau, la fraza lui pusa pe perete O colivie in cautarea unei pasari, la efectele postmoderniste-avangardoste de sunete de pasare si de joc de intuneric cu mici unde de lumina. As revedea insa de mii de ori o punere succesiva a unor schite de-ale lui Kafka care, prin rapiditatea expunerii, se transforma intr-un mic filmulet despre Om. Foarte tacut dar care te tine locului.
Astazi am intrat intr-o expozitie Salvador Dali gandindu-ma la prietena mea Andreea de la Bucuresti. Pentru ea am facut toate pozele ilegale. Sunt multe lucruri pe care nu le stiam despre Dali, multe le-am aflat acum, din schite, acuarela si ceasurile lui fluide despre care nu stiam ca sunt un motiv in multe tablouri. La iesire nu m-a orpit nimeni sa ma traga de maneca din cauza fotografiatului, ce-i drept, nimeni nu ai fotografia, dar totusi, am fost de treaba si am scos blitul sa nu afecteze tablourile fara sa mi-o ceara cineva. Bine, de vreme ce era interzis fotografiatul..
Despre celelalte poduri si case si ceasuri astronomice si case dansante maine. Ma bag in pat visand sunca de Praga care ma asteapta maine dimineata la micul dejun.