Să fii într-un mediu universitar străin și să fii și bine pregătit stârnește două atitudini, cel puțin verificate aici unde sunt: fie ești compătimit pentru inteligența ta tocmai pentru că provii dintr-o țară care nu îți oferă posibilități de dezvoltare, fie ești atenționat că inteligența ta e o jugnire la adresa celorlalți.
Mi s-a întâmplat să ascult 2 întâmplări a doi studenți români Erasmus și mi-am spus că țara te urmărește indiferent de cât de bun ești sau nu, și din păcate dacă se știe că ești din România poți să fii inteligentul inteligenților că tot nu ești bine văzut.
1. O studentă română are o prezentare în timpul căreia se oprește să îi întrebe pe studenți dacă pot să explice un termen folosit de ea. Nimeni din sală nu răspunde, așa că studenta noastră le dă explicația. A doua zi primește un mail de la profesor, un mail pe care sincer doar persoanelor foarte apropiate aș avea timp să-l scriu, în care, după ce i se subliniază punctele negative și pozitive ale prezentării, i se spune cu majusculă că YOU a subminat inteligența colegilor germani prin acea întrebare. Întrebarea mea vine cum poți submina inteligența cuiva dacă încerci să-i explici o noțiune pe care dacă INTELIGENTUL nostru ar ști-o ar răspunde la întrebare, nu?
2. Un student român merge la ora de consultație de dinainte de prezentarea orală și profesorul îi spune că vorbește prea mult la curs, că are un nivel prea ridicat și că îi jugnește pe ceilalți studenți prin ceea ce știe. Întrebarea mea în această situație absurdă: unde e tactul pedagogic? Cum poți atenționa un student că e bine pregătit? De când se face în mod direct discriminarea de ordin al naționalității?
Vi s-a întâmplat în altă țară fiind, la studii, în grupuri de prieteni, în călătorii să fiți întrebați din ce țară sunteți și să răspundeți cu jumătate de gură România? Ați simțit că după ce spuneți țara nimeni nu vă întreabă mai multe despre ea? Dacă-i frumos, dacă ninge iarna sau care-i mâncarea tradițională?
Pâna azi am crezut că dacă ești foarte bine pregătit spui tare că ești din românia, pentru că tu te reprezinți pe tine ca om și nu țara ta. Dar nu e chiar așa, m-am convins, ești țara ta, mai întâi ea, cu toate minusurile, poveștile adevărate sau nu și mai apoi tu cu tot ce ești.Apropo, a citit careva dintre voi ce au scris ziarele germane despre pictorialul Elenei Udrea? Citiți, și apoi vedeți de ce mai întâi țara apare în minte și apoi omul.
Ce m-a intristat articolul tau. Nu ma asteptam, mai ales la faza cu intelegenta care jigneste. Pacat ca nu reusesc sa treaaca dincolo de ce se aude despre noi.
RăspundețiȘtergereDa, Lorena, abia cand esti in afara tarii realizezi ce inseamna de fapt locul, nationalitatea ta. Esti roman in alta tara mai mult decat acasa.
RăspundețiȘtergereDin cate stiu in Germania, la prezentari, nu se prea face un dialog cu publicul, si daca incerci, este ignorat. Cam asta e ideea cu subminarea inteligentei. Bine, nu garantez, ca inca nu am ajuns pe-acolo. :)
RăspundețiȘtergereSi intr-adevar, esti mai roman in afara Romaniei.
La un moment dat vorbeam cu cineva (mai in varsta) si i-am zis ca vin din Romania, si m-a intrebat daca-s refugiat.
Dar am ramas si placut surprins cand am cunoscut persoane care stiau despre istoria Romaniei, in conditiile-n care in general, Romania e asociata cu Ceausescu si Dracula. Putini stiu de Hagi si Nadia spre exemplu, care ar fi urmatoarele asocieri.
Nu stiu daca sa rad sau sa plang la faza cu refugiatul..
RăspundețiȘtergere