Spune-mi câte cafele bei ca să-ți spun câți prieteni ai

În România nu mi-am asociat niciodată prietenii cu actul social în sine de a bea o cafea împreună. Cafeaua mea era făcută la ibric, băută pe fugă în timp ce-mi adunam lucrurile să-mi încep ziua. Cât am învățat vara la BCU, cafeaua era într-un pahar de plastic pe care-l beam pe la amiază în bibliotecă. Niciodată nu am împărțit-o cu cineva, nu mi-am întâlnit prietenii la o cafea. Prietenii mi i-am întâlnit serile de luni în mall pentru cina săptămânală în care ne povesteam și cele mai mici întâmplări de când nu ne-am mai văzut, alte seri în pat la un film cu semințe și ciocolată albă sau pur și simplu la o plimbare pe copou.

Aici sunt conștientă de 2 lucruri foarte importante, fără de care nu poți să te înconjori de oameni. Cine poate să trăiască fără oameni în jurul lui, fără prieteni oricât de bună e familia fericit de el. Eu nu pot. Tânjesc după întâlnirile cu ei, acele întâlniri simple în care poți vorbi despre toate nimicurile reale sau imaginare. Azi dimineață prietena mea cea mai bună mi-a lăsat mesajul: Esti bine, sanatoasa? Blanita ti-e stralucitoare? Pernutele moi? Da, prietenii știu să fie în cuvintele noastre pe care le înțelegem înainte de a le termina de spus.

Cele două lucruri de care scriam mai sus sunt: în altă țară prietenia spontană, cu oameni și ei veniți ca și tine pe un timp limitat are alt înțeles: și el și tu știți bine că vreți să vă umpleți timpul, să povestiți cuiva ziua, să luați prânzul împreună. Să nu vă simțiți ai nimănui. Să ai un om pe care să-l suni. Cum și el și tu știți asta, este de ajuns să vă faceți timp să vă vedeți de câteva ori pe săptămână.

Al doilea lucru important este că un om din est cu un om din vest înțeleg diferit ideea de petrecere de timp împreună. Întâlnirea trebuie să fie musai la un film, la prânz, la cină sau la o cafea, indiferent câte cafele ai băut înainte.

Dacă mă întâlnesc cu cineva pe hol știu sigur că mă va întreba: când bem o cafea împreună, acum, mâine, luăm prânzul și apoi ne oprim la o cafea?

A socializa în altă țară este o chestiune și de bani în cele din urmă. Omul din vest nu înțelege ideea de a-ți cântări economiile chiar și pentru o cafea.

Și uite așa eu am ajuns să am un program notat în agendă de băut cafea: luni cu o prietenă din Spania, marți sau miercuri cu prietenii mei români, joi cu prietena mea germancă, iar vinerea sigur se găsește o altă prietenă să mă acosteze pe hol.

Fără cafea însă ești de unul singur. Eu prefer să nu dorm nopțile aici de atâta cafea dar să știu că cineva mă oprește pe hol să mă întrebe cum mi-a fost ziua, chiar dacă în românia nu dormeam nopțile de bucuria de a fi lângă un prieten bun.