Femeile timpului nostru

La cursul meu de limbă germană la care suntem un amestec de națiuni cu pronunții în germană de nici măcar un german nu ne înțelege, s-a pus problema rolului femeii astăzi, în familie și nu numai. Era foarte curios să pui față în față o femeie din israel, o rusoaică, o italiancă, germanca, o englezoaică și eu.

Colega noastră din Israel are un copil de 1 an, un soț, un serviciu și o limbă străină de învățat. Din felul ei umil de a încerca să nu pară ca e doar femeie în casă pentru soțul ei, pentru că ziua ei începe cu a-i pregăti micul dejun soțului, cu grija copilului, curățenia în casă, serviciul, cumpărăturile am înțeles noi toate totul. Și pentru că și ea a înțeles că noi am înțeles a spus că și soțul ei o ajută uneori. Cu ce credeți? Se mai joacă uneori dimineața cu copilul. Probabil cât ea-i calcă hainele, îi face mâncarea poate și pachetul de serviciu și poate mai dă și o fugă la supermarket. De flori aduse de soț, de prânzuri romantice în pauza de serviciu, de călătorii neprevăzute nici prin gând să nu ne treacă. Și se pare nici soțului la care nici cu gândul să nu visezi.

Rusoaica pe care o recunoști de la zece kilometri din amestecul de argint aur tinichea pe aceeasi mână, cu vreo 3 inele, musai machiata cu verde sau albastru și cu o floare deosebită prinsă în păr pare destul de independentă. Provine dintr-o familie de părinți divorțați, cu o mamă profesor universitar care a știut că dacă fericirea nu-i în doi, poate să supraviețuiască și de una singură. Rusoaica povestește cum în fiecare dimineața mama o ducea cu metroul la școală, apoi în pauza de la universitate la cursurile de pian și de limbi străine. Că în unele cazuri ce țin de estetică nu mai punem semnul egal între cultură și eleganță în haine asta-i altă poveste.

Englezoaica face parte dintr-o familie normală occidentală, cu familie, cu vacanțe de vară împreună, cu o casă cu câine și grădină cu flori.

Italianca, din modestia cu care vorbește și cum se îmbracă și mai ales că lucrează 8 ore pe zi pentru a-și permite să se întrețină la studii în germania, se pare provine dintr-o familie de casă. Mama sa este ce în germană se cheamă hausfrau, femeie de casă mai pe românește care face și crește copii. Activitatea comună a soților este să lucreze în grădină. O fi și asta o fericire a femeii, da eu fără un serviciu tot aș muri.

Germanca, mai exact profesoara noastră, femeie de 60 de ani foarte tineresc îmbrăcată, este femeia din berlin care pentru marea ei dragoste s-a mutat în konstanz. Cum dragostea-i mai mare la distanțe și mai mari, nu a rezistat în casnicie și a ales să-și crească fata singură. Este femeia care și acum merge la petrecri să danseze, nu ratează vreun concert mare din berlin și spune că nimic nu o face mai fericită acum decât să-și trăiască viața de una singură, cu timpul ei așa cum și-l vrea.

Cât despre românca din sală, care mai bine ar scrie 100 de pagini pe zi despre tot ce vreți voi decât să gătească în bucătărie, care atunci când e de făcut curat ea ar duce tot gunoiul de pe lume numai să scape de făcut curat, care ar avea și 3 joburi numai să aibă timpul plin, care face o diferență majoră între soție și nevastă, căreia i s-a spus că așa cum văd ceilalți, ca mamă ar conta pentru ea sporturile, dansurile, artele, călătoriile pentru copii, și nu grija superprotectoare care să-i țină pe copii lângă ea, care încă mai crede în iubirile acelea din filme precum One day, Jeux de enfants, care crede până la capătul lumii că poți fi și soție, să ai și o slujbă grozavă, să ai buni, foarte buni, cei mai buni prieteni, să faci sport seara, să călătorești mult mult, să citești și reviste culturale și cosmopolitan mai ales în vacanțe, să te uiți și la Almodovar dar și la Sex and the city, să-ți imaginezi dar și să știi unde e locul în care trebuie să fii, ea e o fată normală. Ca voi, nu?