Dacă e să răspund rapid la întrebarea ce găsesc diferit într-o ţară vestică faţă de România fără să stau pe gânduri aş spune statutul bătrânilor. Vechea vorbă românească Îi caută moartea şi ei nu sunt acasă se potriveşte mai mult decât bine aici, dar cu o semnificaţie diferită de la cer la pământ. Bătrânul german sau englez pare a-şi începe o cu totul altă existenţă odată ce iese la pensie, odată ce copiii sunt la casa lor iar nepoţii pe la şcoli înalte. Într-o după-amiază oarecare din timpul săptămânii, dacă ai timp să ieşi la plimbare vei vedea pe străzi cupluri de bătrâni care par a-şi trăi o a doua tinereţe, dar aceeaşi dragoste, sorindu-se la terasele micuţe, cu un pahar de vin sau c o cană de cafea. Nimic nu pare a le disturba liniştea câştigată după zeci de ani la un loc de muncă. Seninătatea cu care te privesc tânăr fiind, amabilitatea cu care îţi răspund în cazul în care te simt rătăcit printre ei, râsul pe care îl auzi de la masa lor te fac să-ţi fie frică mai puţin de bătrâneţe. Cu rucsacul în spate, adidaşi comozi în picioare, sau din contră, cu haine elegante şi cu ţinute tinereşti încât pe unele doamne doar culoarea părului şi ridurile le trădează că nu mai au 30 de ani, aceştia îşi încep periplul prin cele mai frumoase oraşe ale Europei. Pentru că merită şi, mai mult, pensia şi economiile de o viaţă le permit. Pe la ora 13 aceştia iau prânzul în localurile în care tânăr fiind nu poposeşti prea des, dorind să mai economiseşti, cine ştie, poate pentru o bătrâneţe atât de senină. Aproape fiecare cuplu are câte un câine care se bucură de noul ritm de viaţă al stăpânilor şi nu de puţine ori vezi animalele în cele mai cochete hăinuţe în cazul în care condiţiile meteo o cer.
Şi cel mai sănătos lucru la care i-a adus bătrâneţea este înţelepciunea pe care puţini tineri o au, aceea de a se bucura de lucrurile mici ale vieţii: de o amiază cu o cafea caldă în faţă, de o plimbare pe malul lacului la apus, de o călătorie în oraşele mici, istorice ale Europei, de bunul simţ de a nu face nimic cu un rost.
Foarte adevarat ce ai scris.
RăspundețiȘtergereSincer iti spun ca mi-as dori si eu peste 30 de ani sa am macar un sfert sau poate jumatate din intelepciunea pe care o au strainii atunci cand aleg cum sa-si traiasca varsta pensiei si cum sa se bucure de economiile de o viata:)
Superb adevarul din articol:) Da, batranii din alte tari "te fac să-ţi fie frică mai puţin de bătrâneţe". Tocmai ieri am avut o discutie cu cineva, pe tema vreau sa ma mut in strainatate pana ajung la pensie. Este dezastruoas sa iti traiesti ultima parte a vietii in Romania. Oamenii in varsta nu sunt respectati, sunt mai degraba uitati. In Franta fameile in varsta poarta fuste mai scurte ca cele pe care le port eu, fac mai mult sport ca mine si sunt mai optimiste.Isi permit sa se respecte. Din pacate, standardele din tara noastra nu ofera prea multe posibilitati unui batran, decat posibilitatea supravietuirii.
RăspundețiȘtergere