De la masa restaurantului interior se vad lacul şi Alpii, dacă prinzi apusul este uluitoare culoarea rozalie a munţilor. În seara aceasta m-am găsit şi eu pentru o oră nu pentru că mi-aş piermite să iau cina într-un astfel de hotel, ci pentru că am avut un gutshein, adică un tichet gratuit să beau un pahar de şampanie aici. Unul din lucrurile care îmi place cel mai mult de când am venit aici este un caiet cu tot soiul de reduceri sau lucruri gratuite în cam toate mallurile, restaurantele importante din oraş, precum şi intrări la muzee, o seara la teatru şi una la operă, o vizită pe insula Mainau din apropiere-un fel de grădină botanică imensă şi o călătorie cu feribotul. Prin urmare, nou venit în oraş şi înregistrat drept cetăţean al oraşului ţi se permite să încerci cam tot ce-i bun şi frumos aici.
Revenind la seara în hotelul nostru, am fost mai mult decât norocoasă, sau poate că e ceva ce se întâmplă în fiecare seară la cină, să ascultăm un mini concert live de pian. Să stai liniştit într-o încăpere frumoasă, să vezi apusul peste Alpi de la fereastră şi să asculţi acordurile de pian e mai mult decât o sărbătoare (astăzi în Germania a fost sărbătoare naţională, toţi au avut liber, prin urmare toate magazinele închise). Lângă paharul nostru de şampanie ni s-au adus migdale trase în caramel, lângă noi o familie de elveţieni şi ei la un pahar de vin pe seară.
Acestea sunt momentele în care spun că viaţa nu e frumoasă, grea sau uşoară, ci viaţa-i bună cu tine. Şi clară ca albul Alpilor.
Bineînţeles că nu m-am putut abţine să iau o cutie de chibrituri cu sigla hotelului, mereu fac aceasta.
Iată hotelul fostă mănăstire
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu