Prietenii cât viaţa unui fluture

Ele încep de obicei la gară, îţi aştepţi un prieten care te vizitează şi odată cu el alţi 2-3 prieteni ai prietenului. Toţi în căutare de oameni cu care timpul să nu treacă greu într-un loc din lume care nu e nicidecum acasă. De obicei fiecare este din altă ţară sau de pe alt continent. Limba comună rămâne mereu engleza, iar dacă unul mai ştie ceva despre ţara ta vorba se leagă mai repede ca nicicând. Oamenii care nu sunt la ei acasă fac de cele mai multe ori casă bună cu oameni asemenea lor. Şi iată cum într-o întâlnire doar de o zi în care scopul este doar să vizitezi un oraş nou, ei ajung să împartă aceeaşi farfurie cu mâncare (ceea ce în ţara ta ai face-o doar cu prietenii de o viaţă, şi nu de o zi), îşi povestesc visurile cu care au plecat din ţara lor, fac glume şi ironii (semn al oamenilor apropiaţi şi al celei mai bune forme de inteligenţă), îţi spun în două fraze care e munca lor zi de zi, râd de titluri şi formalisme pe care le-au câştigat după ani buni de studiu, se împrietenesc cu ospătarul şi el venind din altă ţară, rămân în zeci de poze şi îşi promit că se vor revedea. Dar toţi ştiu că după ce trenul porneşte, prietenia lor rămâne doar zborul, şi nu fluturele.