Un spectacol de Ada Milea

Spectacol-concert dupa GELLU NAUM
muzica si adaptare de Ada Milea

Vă recomand spectacolul:
pentru că e un alt fel de teatru, un musical care surprinde ironia şi jocul din piesele lui Gellu Naum extrem de bine.
pentru că punerea în scenă a piesei (vă recomand să citiţi piesa înainte pentru a vedea jocul pe care l-a făcut Ada milea în scenă) te face atent, te interoghează şi pe alocuri te amuză: papagalul din piesa lui G. Naum e pe scenă un tânăr care cântă pe ritmuri de hip-hop şi rock şi repetă aceleaşi cuvinte, femeile din piesă au şi rolul colectiv de cor, pe acorduri care te fac să râzi sau cazi pe gânduri, sirena din piesă e o femeie cu paiete cu o voce foarte frumoasă, ca şi Robinson şi Piratul.
pentru că Ada Milea e undeva în capătul scenei, aplecată peste chitară, şi abia aspre final cântă mult aşteptatul solo.
pentru că, deşi durează o oră, e de ajuns să te prindă energia muzicii, ironia replicilor, jocul-cântec foarte bun şi o regie de admirat
pentru că exista subtitrare în engleză deasupra scenei
pentru că e Ada Milea şi merită să o vedeţi în spectacol!


PS. În faţa Teatrului Odeon, aşteptând persoana cu care mergeam să văd piesa, m-am aşezat pe o bancă şi, cum la metrou am o carte, începusem să citesc. Lângă mine se aşezase un domn, chiar foarte bine îmbrăcat, aşteptând şi el să intre  la piesă. Şi eu citind deosebit de intelectual Memoriile lui Salman Rushdie, el îşi scoate punga de seminţe şi începe să mânânce aruncând, în faţa Odeon-ului, seminţele pe jos. Cât de paradoxal este să vii la teatru bine îmbrăcat, să vrei să faci ceva cultural duminica seară şi, aşteptând să intri, să faci un şir de cozi de seminţe lângă o fată şi ea frumos îmbrăcată şi mai citind pe deasupra! Eram amândoi o glumă culturală foarte proastă! Din cauza mea, evident!