Primul lungmetraj al regizorului Paul Negoescu ne demonstrează că în România se pot face şi filme cu subiecte cotidiene, simple, lăsând în afară subiecte precum comunism, sistemul medical din România mult prea prezente în producţiile cinematografice.
O lună în Thailanda e un film despre şi pentru tineri. Nici acest film nu scapă realităţii româneşti, de vreme ce situaţiile, dialogurile tinerilor, experienţele pe care le povestesc într-un interval temporal foarte scurt, o noapte, par copii autentice dintr-o viaţă studenţească: experienţe ciudate Erasmus, departe de casă, trecerea dintr-un club în altul a tinerilor în noaptea de revelion, discuţiile fetelor despre zodiac şi despre relaţii, şi schimbul rapid de iubite de către protagonist.
Meritul filmului constă tocmai în comprimarea unor dialoguri şi experienţe într-un timp foarte scurt, fără a plictisi spectatorul. Fără a ieşi însă de la film cu întrebări, subiecte de discuţie, interogaţii existenţiale. Un film uşor, pentru tineri. Un film de văzut, care demonstrează că cinematografia românească e pe drumul cel bun şi că merită urmărită fiecare apariţie cinematografică.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu