Într-adevăr, numele,/Sprijinindu-se/ca într-un toiag/de trupul meu,/s-a azvîrlit împotriva lui,/cel fără nume/cel care/este numai trup,/împotriva lui “tu”,/trupul tuturor numelor,/împotriva lui “tu”,/tatăl tuturor numelor.
Dar el/cînd se revărsau zorii/nu s-a mai gîndit la mine./M-a uitat.
“Schimbă-ţi numele”, mi-a zis/şi i-am spus: “Eu sunt numele meu”./“Schimbă-ţi numele”, mi-a zis/şi i-am răspuns:/“Tu vrei să fiu altul,/tu vrei să nu mai fiu,/tu vrei să mor/şi să nu mai fiu./Cum o să-mi schimb numele?”
Eu sunt numai numele meu./Restul e “tu”, i-am zis./El nu m-a auzit, căci el /se gîndea în altă parte.
De ce o fi spus atunci:/“te-ai luptat cu însuşi cuvîntul /şi l-ai învins!”
Să fi fost el însuşi cuvîntul?
Numele să fie însuşi cuvîntul?/… El care este numai “tu”,/tu şi tu şi tu şi tu,/cel care-mi înconjoară numele?
(N. Stănescu)
Tu ce crezi, Ana? "Ana" e un cuvant? Eu cred ca numele nu sunt (doar) cuvinte, asa cum oamenii nu sunt (doar) mamifere evoluate;)
RăspundețiȘtergereAna, sunt eu, Elena, da nu am reusit sa scriu decat asa, ca anonim; inca nu-mi dau seama, in lipsa mea experienta, cum sa fac sa apara adresa mea/numele meu, chiar daca m-am inscris pe blogul tau...
RăspundețiȘtergereElena, cand selectezi profilul alege nume si iti scrii numele, ca sa nu apari ca anonim. Cat despre nume, cred ca ai un nume pentru fiecare om apropiat pe care il ai.
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergere