Voi ce fel de casă aveți?

Nu stiu ce-nseamnă pentru lumea aceasta să ai o casă. O fi locul în care te întorci seara de la serviciu, unde îți vine poșta regulat, un loc atașat de o adresă pe care o scrii în toate actele. Pentru alții o fi un loc unde sâmbăta dimineața faci regulat curat, unde ștergi geamurile la sărbătorile mari, unde îți schimbi câte ceva atunci când renunți să mergi într-o vacanță. O fi și locul în care începi să împarți camerele după copii, după rudele care te vizitează, unde nu ai voie să mănânci în altă parte decât în bucătărie, unde lucrurile trebuie să fie toate la locul lor. Ei bine, toți oamenii aceștia se pare că trăiesc mai ceva ca niște păpuși care râd sau întind mâna automat, care merg sacadat și care, dacă-i supui unui șoc emoțional, se desprind bucată cu bucată. Cine o vrea să trăiască așa, bine de ei. Sunt cei care trăiesc mult ca și casele lor de care au grijă mai mult decât de suflet sau de sufletele de lângă ei care cât nu ar da pentru o farfurie cu o prăjitură în pat și cu o bătaie bună cu apă pe hol. Unii mor de grija ordinii, ceilalți de grija ordinii celorlalți. Unii își șterg de praf tablourile prețioase, iar alții se chinuiesc să-și lipească desene din timpuri bune. Unii știu pe zile de curățenie când e timp de glume, pentru că dacă e de muncă, doamne ferește să o faci cu bucurie. Munca-i muncă și trebuie să fii mai serios ca la un examen.

Când se vor naște oamenii pentru care o casă e locul în care seara cineva îți sare de după ușă pentru că te așteaptă cu ochii pe ceas să vii, pentru care picioarele pot să fie goale pe jos pe gresia rece ca apoi să se încălzească turcește sub o pătură moale pe care tronează măsuța cu toate bunătățile comandate din lume, pentru care duminica deschizi ferestrele și taci pe gândul celuilalt în timp ce cuvintele sar înăuntru până nu le mai poți ține. Casele în care sâmbăta auzi voci unele peste altele ale prietenilor care vin să facă dezordine bucuroasă în casă cu povești, glume și tot ce ține de timpul pe care trebuie să-l împarți dacă vrei să-l ai plin. Oamenii pentru care casa-i cea a locurilor calde în care muzica umple casa, mirosul pufos de mâncare caldă te oprește locului, casa în care ziua nu-i de stat când afară-i răcoare și bine de mers liniștit cu mașina în dreapta sau în stânga de acum. Casa în care nu-i de stat, ci de râs, de visat, de crescut împreună unii pe alții câinele pe copil, pisica pe stăpân, stăpânul pe stăpână și în cele din urmă toți unul în altul. Casa cu un singur pat în care nu încap decât oamenii care nu se împart pe categorii de vârstă, grad de rudenie, zile de curățenie, sarcini de lucru, abilități de orice fel intelectuale. Oamenii care știu că oricât de departe ar fi tot într-o apropiere trăiesc.

Cât despre acasă, poți să o ai într-o mie de feluri, nu-ți trebuie numaidecât o casă. Un om doar.