11 oraşe şi 6 ţări (II)

Din decembrie, pe când prietenii din konstanz sărbătoreau noul an în mijlocul Parisului, eu eram pe un mal german privind artificiile pe malul elveţian. Nu cred că voi mai avea o asemenea noapte plină de artificii, în atâtea oraşe, pe două maluri de ţări. Ce-mi amintesc însă şi mai bine a fost dimineaţa de 1 ianuarie, pe feribot, o dimineaţă foarte clară în care Alpii se vedeau cumplit de bine, de albi şi de aproape.

Călătoriile peste lac au fost săptămânale. Despre oraşul Meersburg voi scrie un post întreg. Puţin cunoscut în România, este un oraş foarte vizitat de occidentali, pentru călătoriile pe Bodensee, pentru oraşul vechi, serile la terasele restaurantelor. Şi mai ales pentru apusuri.

O nostalgică şi veselă zi a fost o zi primăvăratecă la Ueberlingen, oraş pe malul Bodensee-ului. A fost printre primele zile când ne-am plimbat desculţi prin iarbă, când am stat întinşi printre flori, ne-am fotografiat în sute de poze ca să nu uităm de noi.

Intr-o duminica de festival ne-am aşezat pe insula Mainau, pe care am vizitat-o de vreo 4 ori. Dar niciodată atât de înflorită încât nu puteai să cuprinzi locurile de flori. Ziua noastră s-a terminat cu un concert al unei trupe din Hawaii şi mai apoi pe nişte şezlonguri pe o mini-plajă cu nisip. Dar si despre Mainau voi scrie un post diferit, merita promovat si mai ales vizitat.

Ca un ultim oraş din apropiere a fost Ravensburg-ul, oras tipic german, din care ne-a lipsit lacul, parcurile in care sa ne intindem pe iarba. Dar am vazut o nunta frumoasa pe strada, o fantana pe care am tot pomenit-o dupa si mai ales, la intoarcerea cu trenul, am stat langă o doamna plecata din romania de zeci de ani.

In luna mai am dat startul unei traditii, pe care sper eu sa o ducem in fiecare an, si anume un weekend cu surorile in Europa. De data aceasta a fost roma pentru ca eu deja imi planuisem excursia cu cateva luni inainte. Despre roma am scris un post intreg. A fost cea mai obositoare calatorie pe care am facut-o, cea mai frumoasa in multe privinte, mi-am vindecat 10 la suta frica de inaltime urcand toate cele cateva sute de scari in basilica san pietro, am fotografiat ilegal in capela sixtina, am luat cina langa Columna lui Traian, am dormit o noapte intr-o biserica sau o chilie academic de prietenesc si am fost asteptata la gara din Termini asa cum ii sta bine omului cu drumul. Si am pastrat in minte cei mai frumosi copaci, pinii, seara in trastevere, vaticanul pe la 10 seara si, bineinteles, calatorii ilegale cu autobuzul noaptea pentru ca nu mai gaseam de unde sa-mi cumpar bilet.

A urmat apoi o saptamana plina in iunie cu Bruxelles, Bruges si Viena. Plină de prieteni, de nopti in care am impartit vreo 10 oameni aceeasi casa, in care am stat noptile in jurul unei mese inaintea unei nunti in Bruxelles. In care, pana la urma, ne-am dat seama ca am crescut si am plecat care unde i-a fost mai bine sau mai cald. Sau mai aproape.