Voi ce iubiţi?

Uitându-mă la fotografiile unui proiect fotografic Tu ce iubeşti? m-am gândit şi eu care ar fi lista mea pe care aş fotografia-o.

Pe locul 1 ar fi călătoriile. În altă viaţă sigur am fost vreun melc cu casa în spate; ştiu doar că m-aş muta într-un aeroport şi în loc să iau un autobuz spre serviciu, aş lua un avion în fiecare zi spre altă ţară. Mă uit pe fotografiile celor care călătoresc în America de Sud, în ţări din Asia sau din Africa şi mă gândesc cum să ajung şi eu în toate acele locuri altfel decât Europa cea de toate zilele.

Pe locul 2 dar şi The one ar fi pisicile. Nu ştiu dacă există cineva pe lumea aceasta care mă cunoaşte şi să nu-mi fi dăruit ceva cu o pisică: de la căni, la brelocuri, la jeleuri, cercei şi alte asemenea. Ştiu doar că dacă vreodată voi avea destui bani aş face un adăpost de animale exact ca în Anglia, RSPCA, sigur aţi văzut la National Geographic. Eu am vizitat unul în Anglia şi de atunci mă gândesc ce înseamnă grija pentru animalele găsite, voluntariatul-să le ajuţi să-şi găsească o casă.

Îmi mai place şi singurătatea uneori, ca oricărui taur veritabil. Zilele cu mine, cu filmele pe care îmi place să le văd, cu dimineţile lungite în pat, cu to do list-urile mele. Cu întrebările mele, cu deciziile care simt că uneori trag de mine, cu gândul la alte locuri şi alte timpuri din viaţa mea.

Iubeam la fel de mult călătoriile cu feribotul peste lacul Konstanz la Mersburg. Cum se vedeau Alpii în zilele senine, plimbările printre viile din Mersburg, terasele de pe malul lacului. Mi-e dor de Konstanz ca de-o persoană uneori şi îmi zic mereu că unele locuri îţi sunt date în viaţă ca unii oameni pe care nu îi cauţi, nu oboseşti să-i cunoşti, ci doar îi întâlneşti.

Şi câte nu or mai fi: să aud ploaia cum cade în streaşina casei la bunici, prima ninsoare, tenisul, zilele senine de toamnă, patiseriile din germania, aerul cald de octombrie din spania, şi macii.