Despre pasiuni şi culorile din noi

De când m-am întors din Germania sunt la mijlocul unor decizii, drumuri sau întrebări, întorc pe toate părţile linia de mijloc între pasiuni şi jobul care să-ţi plătească, lună de lună, chiria. Astăzi am povestit cu 2 prietene despre interviuri care mai de care mai ciudate, ieşite din bunul-simţ, la pragul hazului de necaz încât, dacă am pune cap la cap poveştile şi întâmplările noastre, sigur am scoate un bestseller şi un studiu de caz bun pentru cei pasionaţi sau nu de HR. Nu ştiu câţi sunt norocoşii care să trăiască, la propriu, din pasiunea lor. Văd tot mai mulţi oameni care merg zi de zi la serviciu, poate nu locul de muncă ideal, care însă îşi oferă seara sau weekendurile pentru pasiunile lor, fie că e scrisul pe blog, fotografia, călătoria sau orice altceva care ne face puţini mai vii şi coloraţi. Ce am învăţat lunile acestea este că, poate, nu e rău sa fii unul dintre cei mulţi la un birou, dar în orele de după să te dăruieşti ţie, să te bucuri că poţi să faci ce te face fericit, împlinit. Cât de curând voi investi şi eu în acest blog pe care, sper eu, să-l transform într-un loc al întâlnirii pasiunilor şi activităţilor care spun despre mine ceea ce sunt, şi nu ceea ce fac.