Dacă tot am scris, am citit și am mai trăit așteptări peste așteptări scriu despre așteptarea întristată de-a dreptul astăzi. Acum doi ani, tot aici, tot în aceeași lună, am primit un carnet cu o groaza de reduceri sau tichete gratuite. Am baut atunci cele mai negre, aburitoare, cu spuma multa si pufoasa deasupra de nu mai știai dacă dedesubt e cafeaua caldă sau rânduri de bezele dulci care-ți amestecau toate simțurile. Și am mers cu feribotul gratis până la un loc incredibil unde copacii erau tunși unul și unul ca în armată, unde florile creșteau din papuci pe post de ghiveci, unde rațe și păuni era din flori făcuți, unde fluturii ți se așezau pe umeri și se lăsau atinși pe aripi. Și cărări lungi și verzi îți linișteau picioarele care se domoleau printre trandafirii rozalii și de toate nuanțele. Și am visat că de data asta mă voi adânci și eu în nemișcare o zi întreagă la piscină, masaj și spa gratuit pentru o zi întreagă, și voi uita de limbile străine care mi se amestecă în fiecare zi și de cursuri și voi fi eu și eventual, cel mult, viața mea imaginară. Sau nimic. Și azi, la biroul unde știam că voi primi din nou mult doritul caiet, că-i voi răsfoi zecile de pagini fine și voi însemna fiecare cafenea unde m-ar fi așteptat biscuitele de miere pe marginea ceștii mele de cafea aburindă, și ceaiul în librărie, și vinul în hotel și spaul și insula si feribotul, îmi retrag mâinile pline de dezamăgirea cuvintelor Ați mai fost înregistrat o dată la noi, ați beneficiat. Și tot aburul cafelei mi-a trecut prin față și zilele mele împărțite pe cești de latte machiato si alte bunătățuri de mâncat sau de văzut s-au dus una câte una. Și am ieșit din birou înregistrată a doua oară dar fără caietul de reduceri de prima dată. Și cum aș fi stat eu în aburul piscinei în miez de iarnă când e prea ceață să-l vezi pe cel de lângă tine și prea frig să-ți ridici nasul din ceașca aburindă de cafea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu