Voi fierbe bine ceaiul, tu o să-mi spui poveşti,/din jilţul cald şi aspru te voi privi cum creşti,/de pe pervazul verde îmi vei zîmbi uşor,/şi-o să ne fie toamnă, şi-o să ne fie dor.
iar tu vei sta pierdută, sub colbul de-amintiri,/vei ronţăi dantelă, şi nouri şi priviri/şi de atîta noapte şi-atîta infinit/vei crede că-s departe, că-s mut ori c-am murit
dar eu voi sta cuminte de dincolo de geam/gîndindu-mă la anii în care te pîndeam/iar cînd vei stinge lampa, crezînd că nu mai vin,/voi bate în fereastră cu-aroma unui crin.
(Fabian Anton)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu