Oricât am dori să fie într-un anume fel, oricât le-am plănui, le-am cântări, le-am visa sau le-am aştepta, momentele din viaţă vin cum şi când vor ele şi de cele mai multe ori doar le privim din afară şi cu adevărat le trăim noi, şi nu prin noi, doar uneori.
Învăţăm astfel că starea de graţie, de început nu se păstrează sau există foarte puţini oameni care cred cu adevărat în ea. Cei mai mulţi te învaţă şi se învaţă cu trecerea spre altceva, cu preţuirea unui mai puţin în care găseşti o altfel de fericire, aceeaşi până la urmă, dar mai aşezată. Şi mai săracă aş spune eu.
Alţi oameni te obişnuiesc sau se obişnuiesc cu un puţin fericit în felul său. Mi-e greu să-mi imaginez viaţa fără bucurii spontane, dese, fără emoţii care să te facă să simţi viaţa şi nu doar să fii în ea. Sunt însă oameni pentru care bucuriile pot fi puţine, viaţa poate fi ca o linie fără denivelări. O fi şi aceasta o formă de fericire pentru unii.
Există legături create între oameni dintr-o sumedenie de motive, şi dintr-o altă sumedenie oamenii ajung să rămână împreună. Puţini sunt cei care se găsesc pentru că aşa le-a fost dat, şi mai puţini sunt cei care cred că li s-a dat să se găsească. Oamenii rămân împreună din obişnuinţă, din convenţii sociale, din greşelile pe care le-au făcut, din gândul că aşa e mai bine. Cei care sunt cu adevărat norocoşi sunt împreună pentru că nu există un alt fel, pentru că altfel nu şi-ar trăi datul.
Fericirea are câte o definiţie pentru fiecare om în parte. Poate fi un om, o casă, un copac sădit, o călătorie, o bucurie făcută altuia, o ţară străină, o strângere de mână, un gînd spre cineva, o fotografie. Însă în cele din urmă fericirea e o chestiune de alegere. Iar dacă alegem greşit nu putem învinui pe nimeni pentru nefericirile noastre.
A avea noroc este de asemenea o chestiune de noroc. Să fii omul potrivit în locul potrivit, să ai noroc de o întâlnire, să ajungi cu 10 minute mai devreme într-un loc poate uneori să-ţi schimbe norocul.
V-aţi întrebat vreodată cum ar fi fost viaţa voastră dacă la toate întâlnirile pe care le-aţi avut aţi fi ajuns cu 10 minute mai devreme sau mai târziu? Cum ar fi arătat viaţa voastră acum? Aţi fi pierdut pe cineva, aţi fi întâlnit, aţi fi salvat pe cineva, aţi fi putut ascunde sau spune adevărul la timp, aţi fi spus cuvintele la timpul lor, aţi fi pus totul la locul lui sau aţi fi plecat la timp? Cât încă mai era timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu