Faceți căutări pe acest blog

vineri, 15 aprilie 2011

Copilot pe Valea Muresului

Călătorie în trei anotimpuri a fost cea de azi. Pe o primăvară mohărâtă ne-am deschis harta la plecarea din Târgu Mureş. Mi-am luat foarte în serios meseria de copilot a colegei mele de la doctorat în drumul nostru de întoarcere. M-am chinuit ce-i drept să nu încurc dreapta cu stânga când îi spuneam de pe hartă pe unde să o ia. Pe valea Mureşului viaţa e simplă şi ascunsă. Obloanele exterioare ale caselor închid ferestrele şi ochii călătorilor. Căsuţele mici, sărăcăcioase abia se ţin de malul Mureşului, grăbit pe lângă satele în care omul este ca să fie acolo, fără să facă nimic. Ne întrebam şi noi ce poţi să faci la margine de munte toată ziua, cât să stai în liniştea asta care ne apăsa şi pe noi când semnalul de la radio nu se mai prindea. Cu cât ne îndreptam spre Poiana Largului intram într-o iarnă a altor timpuri, cu zăpadă parca mai albă decât iarna. În astfel de locuri, poţi să nu te mai gândeşti la nimic. Să-ţi fie gândul alb, rece. Zăpada în prag de vară e ca o pierdere de memorie. Devii pe drumul acela de iarnă altul, nici mai gol nici mai plin decât erai. Un om fără amintiri. Fără reflexe mai că sunt mâinile mele, chiar şi pe serpentine. Şi mă mir de una singură cum sunt mâinile mele atât de cuminţi. Fără amintiri sunt şi mâinile mele sub albul de acolo, odihnindu-se de îndreptarea care le-a fost dată în alte timpuri. Şi cuvintele mele sunt înzăpezite. Altădată pe alte drumuri ar fi curs mai ceva ca Mureşul printre mâinile mele. Acum sunt cuminţi, pe hartă. Cu câtă nerăbdare am aşteptat să ajungem la Pluton, o localitate de pe harta mea. Pluton m-a făcut să râd la cele câteva case răsfirate. Din iarnă am intrat într-o primăvară călduţă aproape de Târgu Neamţ. Nu am mai sprijinit cetatea aici, nu am mai numărat din trei în trei. Dar am poposit să mâncăm ceva după cele 5 ore de drum prin anotimpuri şi sate mici, ascunse pe maluri de râuri şi pârâuri de tot felul. Suvenirul meu de pe Valea Mureşului? Cel mai bun şi mai bun, o pâine cu cartofi. Nu cu acelaşi gust ca în Mureş, dar prietenoasă în patul meu din Iaşi.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu