Motanul vorbaret

De vreo doua zile mi se intampla ce imi doresc eu sa am in viata. Cand bag cheia in usa aud zgomote in casa si cineva repezindu-se. Cand deschid usa doua labute alb cu negru se intind a lene spre papucii mei si un mieunat de motan ma cearta probabil ca l/am lasat singur toata ziua. Ma iarta cu siguranta cand il iau in brate si isi lipeste nasucul si mustatile de obrazul meu si se alinta cum stie el mai bine.
Si dialogul nostru continua cat eu ma schimb in pijamale, imi pregatesc ceva sa mananc, pentru ca motanul meu vorbaret la orice cuvant pe care il rostesc miauna. E un partener de dialog cinstit, ma lasa sa termin ce am de spus si apoi vine si el cu replica mieuneasca.
Ba mai mult, partenerul meu nu ma lasa singura o clipa. Sa-l vedeti cum isi sprijina boticul de laptopul meu cat eu ma chinui sa-mi scriu eseul pentru conferinta de joi. Daca nu ar exista undo in word, acest motan s-ar fi ales cu mustatile taiate de vreme ce pana ce mi-am luat o carte de pe raft a apasat cu labuta si mi-a sters jumatate de pagina. Dar cum sa-l certi cand vezi cum isi intinde cate o labuta spre tine, cum isi prinde gherutele in bluza mea si nu si le mai poate scoate, cum se joaca cu ceasul meu dandu-l dintr-o labuta in alta.
Iar seara se lipeste de mine caldut si somnoros si se mira cand si cand cand mai vede cate o imagine din filmele mele de seara. Iar azi dimineata isi lipise pe la 7 nasucul de nasul meu intrebandu/ma probabil de ce dorm atat de tarziu.
Un motan vorbaret si norocos este Mieunila al meu cu niste pete pe botic de i se mai zice Dali al motanilor.