Pentru că este unul din lucrurile de care mi-a fost mereu frică, așa cum e schiatul (frică pe care am început să o depășesc astă iarnă-schiam aproape de baza pârtiei, dar tot schiat se cheamă!), înălțimea (din păcate nu e leac pe lume pentru mine), de decolarea avionului ( moment în care intru în transă și dacă te afli pe lângă mine îți recomand să nu faci glume proaste pentru că oricum sunt în lumea mea cu mâinile lipite de scaun). Prin urmare, e una din fricile cu care mă lupt.
Pentru că îmi doresc să-mi pot duce prietenii la gară, să-i iau de la gară când sosesc în orașul în care locuiesc, să-i pot duce la spital în miez de noapte în caz de urgență.
Pentru că vreau să o iau eu pe sora mea de pe aeroportul din Bacău de fiecare dată când vine în România.
Pentru că vreau să-mi duc copiii la școală, să-i duc peste noapte la prietenii lor, să facem mici călătorii neprogramate, dar care să ne facă ziua bucuroasă.
Pentru că atunci când aș fi foarte tristă aș putea să conduc, să fiu doar eu și drumul, și să nu dau cu aspiratorul în casă așa cum fac acum în momentele mele de nedumeriri.
Pentru că îmi imaginez mașina mea verde cu lăbuțe de animale pe colțuri.
Pentru că vreau să mă opresc la poarta bunicilor mei, știind cât se vor bucura că am venit. Și să le fac cu mâna când ies din curte, și bunicul să stea drept în urma mea în drum și să privească până când nu mă mai văd.
Pentru că vreau să fac din mână în semn de mulțumire când cineva mă blițează că e radarul în față. O fi România necivilizată în trafic ca în multe alte momente, însă în această privință îmi place fiecare șofer care se solidarizează cu celălalt.
Pentru că mă văd sunându-mi prietenii că am făcut pană sau am rămas în mijlocul străzii de am să încurc tot traficul.
Pentru că știu că voi fi generoasă în trafic și voi da prioritate, voi aștepta la trecerea de pietoni pentru că știu ce înseamnă să nu te lase nimeni să treci.
Pentru că vreau ca omul să doarmă în dreapta mea la doar o întindere de mână și eu să-l privesc când și când, să știu că este.
Pentru că vreau să mă pot opri de una singură la locurile din altă parte de viață, la case și copaci rămași sub soare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu