În viață nu-ți iei cel mai ieftin bilet de avion low cost pentru a călători în țările pe care le visezi, ci îți cumperi biletul de autobuz la același preț pentru toți, indiferent de cât de vechi sau de nou e autobuzul, dacă ai loc pe scaun sau stai lipit până nu mai poți să respiri.
În viață nu ai săli de așteptare cu restaurante și magazine de suveniruri ca în aeroporturi, nu îți iei parfumuri ieftine de la duty free și nici nu te lungești pe două scaune să citești să mai treacă vremea până trebuie să pleci. Intervalele între două călătorii în viață sunt neliniștitoare. Statul într-un loc fără să știi unde apuci și când se va întâmpla asta îți țin fruntea îngândurată, pasul pe loc și nici că poți să aduni gândurile sau pe tine.
În viața nu ai mic dejun suedez dimineața, nici cineva care să-ți facă patul peste zi și nici o recepție unde să lași cheia sau să mai ceri informații. În viață de obicei sari peste micul dejun dacă nu ai bucuria unui om cu care să-l împarți, îți lași patul nefăcut pentru că iar te-ai trezit cu 15 minute mai târziu doar să te mai lungești în pat și de obicei uiți în ce buzunar ți-ai uitat cheile.
În viață nu stai la rând să intri la cele mai uimitoare muzee ci îți ții cu greu spatele drept să plătești întreținerea. cablul și alte facturi.
În viață nu vorbești în limbi străine să ceri o informație, o sticlă de vin, să spui un mulțumesc ci ca să ai un serviciu mai bun, să te descurci în țara în care studiezi. Nu înveți cuvintele dintr-un ghid de conversație ci din tot felul de culegeri pe nivele, din dicționare tipărite, online încât dacă te pregătești în mai multe limbi le amesteci până ce formezi tu o spaniolă englezească cu accente germane.
În viață nu-și dă mâna să-ți cumperi haine de 100 de euro doar pentru că ai prins reducerile de vară sau de iarnă și oricum, chiar și la firmele care există și în România hainele sunt mai de calitate că doar sunt străine. Că așa e mentalitatea noastră. În viață îți iei o haină la salariu, una de ziua ta și alta când ai luat un examen foarte important și simți nevoia să te răsplătești cumva.
În viață nu ai timp să privești fiecare vitrină, fiecare clădire pe lângă care treci și să mai faci și sute de poze cu fiecare colțișor din acel oraș. În viață treci uneori pe lângă oameni cunoscuți din grabă și din oboseală nu știi de unde să-i iei, te uiți la clădiri doar când cauți o adresă necunoscută și te pozezi doar când te vizitează un prieten din alt oraș.
Dar ce-i mai bun în viață decât într-o vacanță este că oamenii dragi îți sunt la o aruncătură de telefon, că poți să cobori și ei sunt în fața blocului, că poți să stai sute de minute cu ei la telefon fără să te gândești că ți-a intrat roamingul și îți ia tot creditul. Că poți să vorbești în limba țării tale cu toate nuanțele cuvintelor pe care le înțeleg ce-i aproape întotdeauna. În viața poți să pierzi vremea fără să te gândești că nu te vei întoarce în locul acela. Doar așa câștigi timpul să te bucuri de o casă, de un om, de un răsărit. Românesc de bucuroase.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu