Răspuns la Leapşa Adrianei

Am primit astăzi o leapşă. Îmi plac la nebunie, sunt ca mici chestionare pe care le completăm pe rând să vedem ce spune fiecare. Dacă faceţi vreodată un studiu şi nu aveţi cine să vă completeze chestionarul la mine să apelaţi. Aş sta o noapte întreagă să completez chestionare, să bifez bine foarte bine, de la 1 la 5, mulţumit mai puţin mulţumit. Mă simt foarte tenace atunci când văd că mai că m-ar duce de nas cu întrebări asemănătoare dar risipite printre celelalte să se vadă dacă răspunzi sincer sau nu.

Cu leapşa e cam la fel dar puţin diferit. Leapşa te obligă, odată primită îţi stă într-un colţ de minte şi nu scapi de ea. Leapşa te responsabilizează, trebuie să o completezi cu maximă seriozitate, să-ţi asumi. Leapşa nu e o joacă. Leapşa e molipsitoare voit aşa că după ce o completezi dai mai departe.O leapşă două lepşe mai nou am aflat că ar avea plural şi acesta ar fi.

Leapşă să fie atunci! Iat-o!

Sunt înnebunită după pisoi, toată viaţa am fost, când eram foarte mică dacă prindeam un pisoi îl strângeam atât de tare în braţe de bucurie încât ai mei trebuiau să fie foarte atenţi să nu-l sufoc.

Aş vrea să am puterea omenească de a înţelege rostul unor întâmplări, să stau cu Dumnezeu la masă şi să-mi explice de ce a desenat drumul pentru mine aşa şi nu altfel, de ce în timpul acesta şi nu mai devreme.

Păstrez în mine fiecare om pe care l-am cunoscut, fiecare rămas cu un cuvânt, o întâlnire mai lungă sau mai scurtă, cu un râs mai timid sau în hohote, cu o întrebare, cu o tăcere, care m-a locuit până nu am mai ştiut de mine şi abia atunci m-am cunoscut.

Mi-aş fi dorit să fiu sunată de ziua mea de persoane apropiate pe care le-am aşteptat cu sufletul la gură dar nu au făcut-o, să fi făcut o altă facultate, să pot spune nu atunci când era timpul, să învăţ să cânt la un instrument, Mieunilă să poată locui cu mine.

Nu îmi place să întârzii la întâlniri, să spun cuvinte grăbite care îl dor pe celălalt şi pe mine şi mai mult că i le-am spus, să fiu suspicioasă pe oameni, să fac treburi casnice (doar să dau cu aspiratorul şi asta când sunt foarte tristă), să mă uit la filme SF, să mănânc peşte şi tot ce ţine de el, mărar, mâncare gătită în case străine.

Mă tem de forţa cu care oamenii pot să te uite, de moartea persoanelor apropiate, de plictiseală, de o căsătorie ratată, de înălţime, de păianjeni, gândaci, şoareci.

Aud cuvintele în înţelesul lor dincolo de înveliş, iar când şi când gândurile.

Îmi pare rău că timpul trece prea repede, că nu am ajuns în unele locuri mai devreme, în altele la prea tarziu, că pierd oameni din cauza distanţei, a timpului şi felului în care ne-am cunoscut, din cauza neîncrederii lor sau a mea.

Îmi plac oamenii care râd, care se pricep la cuvinte, care se bucură de puţin, întâlnirile cu prietenii foarte buni, filmele, melodiile din orice timp, să patinez, să joc handbal, tenis, să citesc, cireşele, pepenele galben, gogoşile, bomboanele Bucuria.

Nu sunt suspicioasă pe oameni, superficială, lipsită de defecte.

Dansez mult la nunţi, zile de naştere, dansuri irlandeze cu certificat luat acum ceva ani buni.

Cânt doar în gând, acolo am voce interioară şi ureche muzicală...

Niciodată nu trec pe roşu la semafor, nu uit zilelele de naştere importante, nu am mers cu telescaunul de frică de înălţime, nu pot sa spun nu.

Rar beau vin, îmi trece prin gând să mă stabilesc în altă ţară.

Plâng când privesc bătrâni săraci, animale maltratate, copii agresaţi de părinţi, case inundate, persoanele dragi care se urcă într-un avion, persoanele care pot să-i părăsească pe ceilalţi prea uşor.

Nu îmi place de mine pentru că îmi doresc mereu mai mult de la mine în fiecare zi, nu am puterea să las in urma o intamplare când nu mai este rostul să rămân.

Sunt confuză cu locul de muncă viitor.

Am nevoie de prieteni, familie, timp mai mult, de cineva care să-mi înţeleagă cuvintele (de cineva care să repare clanţa la uşă, să schimbe neonul în baie, vreo 2 prize şi maşina de spălat!!).

Ar trebui să dau leapşa mai departe. Cei care aveţi blog sunteţi obligaţi. M-a lovit pe mine, dau mai departe!