Viata e buna cu tine

Când e dimineață tare și e cald și bine în pat, și e și mai bine cu fereastra deschisă și aerul rece care te trage afară.

Când butterbrezelul e cald și untul bun și mult și ieftin, la doar 20 de centi.

Când poți să alergi pe poteci cu pietre mici și albe de zici că sunt de râu, și pădurea e lângă tine și aerul tare și drumul întins și de un verde amestecat cu un roșu puternic.

Când pe la amiază stai pe zecile de bănci cu fața la lac albastru și mare ca o mare liniștită, și soarele e lin și muzica de undeva de peste mal ajunge până la tine.

Când oamenii te salută chiar dacă nu te cunosc de-ți aduci aminte de satul bunicilor unde toată lumea se salută dintr-o bunătate și o credință că așa e dat să fie pe lumea aceasta, să nu trecem unii pe lângă alții ca străinii.

Când ceasul arată la mână timpul bun pe care-l tot trăiești pe gând din când în când din gând în gând.

Când oamenii-s aproape departe fiind și-i găsești pe toți seara chiar și online dar tot față în față se cheamă.

Când poți să-ți imaginezi vocea și râsul până întrupezi bucurie cu bucurie și omul cu tot ce-i al lui.

Când orașul e plin de câini dar și de stăpânii lor de data aceasta, coafați, mari sau mici de-ți vine să-i strângi pe toți să le simți nasurile reci când e ceață.

Când la 1, 5 Eu cafeaua e mai mare decât tine și spuma mai ceva ca un zgărie-nori. Și-i aromată și multă.

Când de acasă primești oferte de angajare pe un post pe care chiar l-ai vrea și-ți spui că poate nu va fi așa de greu peste 2 ani să te așezi.

Când oamenii sunt buni și calzi aici și vorbesc limbi străine pe care să le înțelegi. Chiar și când vecinii chinezi se ceartă sau se alintă în limba lor de numai ei știu.

Când ai vrea și n-ai vrea să fii acolo și aici să te așezi într-o casă într-un gând.