Ai o viata de om. Ce poti face cu ea?

Cand minutele se lungesc precum pisicile langa o vatra calda, ajungi sa faci pomelnicul intregii familii, a tutoror oamenilor pe care i-ai intalnit, incat iti pare rau ca nu ai mai mult decat varsta din buletin ca sa ai ce sa-ti amintesti. Cuvintele celui din fata isi pierd treptat din sonoritate incat nu mai percepi decat niste miscari din buze si maini care nu te mai afecteaza. Zambesti la gluma auzita in care doctoratul ar echivala cu un mariaj, te inhami pe termen lung si il mai si suporti in pat. Dupa care sonorul se da la mic, pana reusesti sa te detasezi de tot. Si atunci te gandesti la planul de azi, la ziua de maine, la facturile pe care nu le-ai platit, la viitoarea calatorie, la urmatorii doi ani. Copacul din fata mea vad ca a inmugurit. Cand isi va deschide frunzele nu cred ca voi mai vedea nimic in fata, doar verde. Bine ca nu voi vedea negru in fata ochilor. In autobuz astazi priveam lumea inghesuita langa mine, deloc colorata asa cum as vrea, si mi-am amintit de fata cu ciorapi colorati si cu o fusta rosie cu buline. Chiar imi inveselise ziua, si ma bucuram ca are curajul in Romania cea cartitoare sa se imbrace asa. Asa ca astazi in autobuz ma gandeam ca din octombrie ma voi bucura de autobuzele dichisite care se apleaca in statie cand trebuie sa cobori, sa nu te lovesti de bordura, de trenul care in 2 ore ma duce in zurich sau la strasbourg, de fabrica de ciocolata. Si cu viata mea de om in mana mai ca as fi intrebat-o daca i-am dat tot ce si-a dorit, daca am ranit-o, daca am lungit-o in unele calatorii sau poate am zguduit-o prin altfel de intalniri. Daca viata ti-ar putea raspunde inseamna ca am inteles planul care mi-e destinat. Cusut cu ata alba nu o fi, desi uneori l-am banuit si L-as fi luat la intrebari. Dar m-am domolit. Imi privesc viata viitoare si o vad ca pe o intalnire. Pentru care o alta intalnire m-a pregatit, m-a aruncat de fapt in alta lume. O intalnire o vad cu lumea. Ca intr-o aula in care toti te asteapta pe scaune rosii si tu trebuie sa deschizi usa si stii ca toate privirile se vopr intoarce spre tine. Si ti se indoaie genunchii si ti-e frica sa deschizi gura ca poate cuvintele vor amuti. Dar stii ca doar de tine depinde sa ajungi la pupitru, sa zambesti, sa-ti iei un punct de sprijin pe care sa-l privesti mult, in care sa crezi mai mult, si sa derulezi cuvant cu cuvant viata. Daca viata mea o fi multumita de mine, imi va spune la sfarsit. Cel mai greu este sa ne dezamagim viata. Pe oameni ii putem dezamagi dar ne recuperam in fata lor. In fata vietii este doar alb sau negru. Pentru ca e singura. Sigur de singura.