Dimineata de duminica a avut mereu ceva aparte pentru mine, nu numaidecat apropiat de semnificatia sfanta a zilei, dar ceva luminos oricum. Duminica dimineata mi-a placut mereu sa ma dau repede jos din pat, sa-mi deschid fereastra, si sa ma cuibaresc in pat cu gandurile mele. Aerul rece de afara si lumina te trezesc de-a dreptul, dar iti lasa gandurile linistite. Daca exista vreo biserica in apropiere si se aud clopotele, chiar nu iti mai trebuie nimic. Singur fiind. Imi amintesc de duminicile de la bunici care ma trezeau din cauza sonorului de la televizor, pentru ca bunicul se uita la Viata satului. De vocea bunicii care se pregatea sa mearga la biserica si se furisa langa pat sa-mi spuna ca mi-a lasat mancare pe vatra, admonestandu-l pe bunicul ca asculta prea tare emisiunea la televizor si ca eu nu pot dormi. Ma dadeam jos din pat pe la 9 si ieseam in pijamale in curte. Era atata liniste in curte, nici pe strada nu trecea nimeni, si imi placea sa stau pe marginea prispei, a gangului cum se spune la bunici mei, si sa citesc ceva pana se intorcea bunica de la biserica. De cateva ori mai mergeam pana la poarta, dar cum nimeni nu trecea pe drum, ma intorceam in curte si ma plimbam prin gradina din spatele casei.
Duminica de astazi a avut ceva din bucuria acelor duminici. Am stat cu gandurile mele pana pe la 9, mi-ar fi placut sa-l fi avut pe Mieunila langa mine, dar mi l-am imaginat tolanit langa mine si m/am bucurat. Dimineata mi-a adus, neplanuit, o intalnire cu Anda si Tudor la o biserica la care nu am fost pana acum, cea din Targu Cucu. Mi-am amintit de biserica din satul bunicilor mei, deoarece barbatii stateau in partea dreapta iar femeile in stanga. De fiecare data cand merg la biserica dupa un timp in care nu am mers, ma intreb daca mai cred la fel de mult. Cred ca astazi am crezut, pentru ca am simtit un fior aparte cand am auzit slujba. Si o liniste de care aveam nevoie. Dimineata noastra linistita a continuat in Copou in care ne-am baut impreuna cafeaua de dimineata, amintindu-ne de micul dejun din Barcelona, gandindu/ne la viitoarele calatorii impreuna, vorbind de California care mie mi se pare de pe alta planeta. Si cum afara s-a facut primavara de-a dreptul, ne-am continuat mica excursie in parc. M-am bucurat de fotografiile alb/negru expuse la intrarea in parc, si mi-am dat seama cat de mult lipseste locului in care sunt posibilitatea de a vedea galerii, muzee reale.
A fost o dimineata frumoasa, prieteneasca, una dintre acele dimineti care te fac sa vezi lucrurile cu adevarat importante in viata. Si care, pe mine una, ma fac sa realizez ca pot sa-mi fac o viata asa cum mi-o doresc. Prin urmare, am luat in serios plecarea in Germania scriindu-i un mail profesorului de acolo, am scris un mail departamentului unde pot sa-mi dau examenul Teofl, m-am mai inscris la o conferinta internationala. Si toate datorita diminetii.
Imi amintesc cum uneori dimineata la bunici stateam pe banca de la poarta si numaram masinile rosii sau albe care treceau pe strada. Si ma bucuram de crengile mari ale parului care imi tineau de umbra. Si asteptam sa vad in departare conturul bunicii care se intorcea de la biserica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu