Calatoria lui Gruber

Cand am deschis acest film am avut vreo cateva nedumeriri. Actorii incepusera sa vorbeasca in germana, incat mi-am imaginat ca am descarcat varianta gresita de pe internet. Nu aveam oricum de ales pentru ca era singura. Dupa vreo 5 minute de film aud cateva cuvinte in romana, si din nou m/am intrebat daca varianta descarcata nu o fi vreun amestec de scene in romana si germana. Filmul avea totusi subtitrare in romana, si mi s-a parut de-a dreptul amuzant sa ma uit la un film romanesc in germana si cu subtitrare in romana.
Insa dupa cateva secvente m-am prins si eu, cam tarziu ce-i drept, de ce actorii vorbesc in germana. Contextul istoric in care se desfasoara actiunea filmului este al doilea razboi mondial, moment in care Iasul se afla sub stapanirea trupelor germane. Personajul principal, cel care se afla in calatoria spre Gruber, este un jurnalist de front, Curzio Malaparte, suferind de o alergie puternica. M-a mirat cat de bine vorbesc actorii romani germana, si chiar am fost atenta la buzele lor cand rosteau replicile sa vad daca sunt dublati sau nu. Am avut niste dubii la Florin Piersic Jr. care parca nu era filmat din prim plan cand isi rostea replicile. Claudiu Bleont parca m-a convins si i-am admirat dezinvoltura in germana.
Vizionand filmul, parca te simti intr-o piesa a absurdului, in care cautarea mereu amanata de lipsa informatiei, sau din lipsa comunicarii, te face sa persisti intr-o stare nu tocmai linistitoare ca spectator. Malaparte este omul care pare a ignora contextul razboiului, suferinta globala mutandu/se la o scara mult mai mica, personala, a sanatatii sale. Doctorul Josef Gruber, in cautarea caruia se afla personajul central, este presupus deportat, evreu fiind. Calatoria pare a inceta cand se descopera vagoanele in care erau deportati evreii si gropile comune. Cel care vizioneaza filmul isi va da seama abia la final ca aceasta este imaginea cheie a filmului chiar daca se trece foarte repede peste ea. In cele din ruma, Curzio il va gasi pe Gruber in viata, deoarece in acea groapa comuna era Gruber tatal. Finalul filmului va spune la modul statistic care e rostul unei calatorii in care nu gasirea unui doctor care sa vindece suferinta fizica era obiectivul, ci confruntarea cu suferinta colectiva a evreilor deportati. Malaparte este martorul trenurilor deportarii, chiar daca in momentul in care se afla in fata lor ignora faptul istoric, antrenat fiind in cautarea alergologului.
Calatoria lui Gruber este, prin absurdul cautarii lui Malaparte, o calatorie in istorie, o calatorie cu trenul care nu duce nicaieri, sau, din nefericire, catre o groapa comuna. Raporturile aici sunt schimbate in sensul in care nu omul cauta in istorie, ci istoria cauta omul care este martorul, fara sa o constientizeze, unor schimburi radicale. Decorul Iasului, in care am recunoscut gara, hotelul Traian, strada Lapusneanu, Copoul te fac, iesean fiind, empatic si mai mult cu aceasta calatorie. Nicidecum calatoria nu este a italianului Curzio, nici a lui Gruber fiul in cautarea tatalui deportat. Este calatoria istoriei in constiinta omului.