
Interpretarea acestui film as incepe-o de la capatul lui. Ultima imagine a profesorului care isi pune mainile peste fata, dupa care priveste complet dezorientat si ingrozit, este si cea care mi-a ramas in minte din tot filmul. Si m-a lasat cu un semn de intrebare. In cele din urma, ar trebui sa spun ca este un film bun de vreme ce ma lasa in interogare, insa daca o face doar prin final, discutia este alta. Cineva mi-a spus ca Valul este mai bun decat Vietile altora si tind sa-l contrazic. Nimic nu iese de sub sfera previzibilului. Ce-i drept, citisem o cronica inainte sa-l vad, insa chiar si fara informatiile anterioare nu m-ar fi luat prin surprindere.
Povestea mi se pare destul de clasica si cliseizata. Un profesor preda fascismul intr-un mod practic s-ar spune, transformandu-si clasa de elevi intr-un grup manuit de ideea unica a uniformizarii, toti vor purta un tricou alb, a regulilor stricte pe care le respecta, nu vrbesc neintrebati si pastreaza ritualul ridicarii din banca in momentul discursului, se asociaza unui cod nonverbal si unei sigle. Pana aici nimic nou sub soare. Cred ca un cineast vigilent va banui continuarea in dezordinea mentala pe care o presupune o asemenea comunitate care, la o varsta a influentelor si a modelelor pozotive sau nu, amesteca realul cu jocul, si isi muta spatiul fictiunii in lumea reala. Ca in orice antiutopie, exista un ins salvator in persoana unei fete care, romantic de-a stangul in dreptul, risca sa-si piarda iubitul pentru ca nu adereaza grupului. Cel care creeaza comunitatea fara sa stie ca in locul princiiplor de corectutudine, ordine, a implementat in zeci de elevi ideea fascista, este si cel care va pune capat gruparii. In mod tragic si ca o lectie primita, unul dintre elevi, promotorul principal al ideilor profesorului, se sinucide, nu inainte de a-si impusca un coleg.
Ce va invata un adolescent din acest film? Evident, dictatura este un fapt negativ, prin urmare va aprecia democratia in care s/a nascut. Pe de alta parte, isi va chestiona grupul din care face parte si regulile la care se supune pentru a fi acceptat. Cred insa ca va submina totusi autoritatea unui adult care ii va aminti de ordine si uniforme. Libertatea inainte de toate, la urma urmei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu