Filmul pe care l-am vazut aseara la cinema-ul din Mall, si care a cam umplut sala intr-o seara tarzie de sambata (la urma urmei ce poti sa faci sambata seara ca sa nu stai in casa sau in fata unei cani de ceai intr-o cafenea, ca sa se intample ceva, spontan cum a fost si la noi de data aceasta) nu pot sa zic ca ne-a umplut si pe noi de revelatii cinematografice. Daca trei oameni vad acelasi film simultan si au aceleasi intrebari la finalul acestuia inseamna ca totusi nu suntem departe de adevar. Un tanar scriitor ratat, care nu poate trece de primul cuvant scris in romanul sau, descopera efectul unei pastile care ii determina o functionare a creierului in totalitate de 100%, si nu de 20@ asa cum se pare ca il folosim noi. Urmarile sunt de la sine intelese: isi va termina romanul in doar cateva zile, va incepe sa lucreze in domeniul investitiilor, devenind mana dreapta a celui mai mare afacerist al New Yorkului. Ceea ce este de asemenea asteptat este reactia omului in cazul lipsei dozei zilnice, si anume durerile de cap, schiopatatul si, bineinteles, pierderea capacitatii de lucru a creierului. Finalul este, pe de o parte, ratarea omului, si, pe de alta parte, moartea. Cel care vede filmul incepe sa observe un intreg lant al oamenilor care reusisera in afacerile lor prin luarea acestei pastile, de la avocatul sau, la partenerul de afaceri sau la fosta sotie, care acum devenise de nerecunoscut. Finalul asteptat de mine si prietenii mei era unul, spunem noi, previzibil. Omul nu ar mai fi avut de unde sa isi procura doza zilnica si s/ar fi ratat astfel profesional, sfarsitul fiind inevitabil. Un astfel de final ar fi demonstrart implinirea asteptarilor unui spectator care are tendinta de a/si pedepsi protagonistul din punct de vedere moral. Credeam noi ca morala unui astfel de film este ca omul nu isi poate depasi conditia de om comun si ca, in cele din urma, orice experiment care depaseste o limita, se va incheia brusc si, bineinteles, nefavorabil. Personajul nostru insa nu este pedepsit. Iata ca filmul te invata ca, uneori, doar o astfel de pastila te poate propulsa pe scara sociala, personajul ajungand un om de marca al orasului, un viitor candidat politic. E un final deschis totusi, pentru ca nu aflam daca el a reusit sa-si educe mintea si corpul de a nu mai lua acele pastile sau ca a descoperit o noua formula, mai putin nociva si creatoare de dependenta. Cert este ca am fi vrut un film mult mai psihologic, mai asezat, fara o rapiditate catre un final care nu iti spune nimic de fapt. Scriitorul ratata care, in urma unei pastile, incepe sa faca evaluari la bursa sau consultanta in afaceri nu este totusi un personaj veridic. Nici chiar cu o pastila miraculoasa.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu