Nici cand ai fost n-ai fost

Poti sa fii intr-un trup care sa iti incomodeze sufletul. Si cel din urma sa alerge spre alt trup, sa-si gaseasca locul, sa locuiasca trupul.

Poti sa fii intr-o privire dar privirea sa se loveasca de o apa tulbure si sa te inece, pe ea si pe tine unul in altul.

Poti sa cazi pe ganduri si gandul pe tine si sa alergi dupa tine cel care ai fost simplu si al tau.

Poti sa te dezbraci de haine, de cuvinte, de ganduri si sa te simti acoperit ca de-un trup ce nu-i al tau.

Poti sa razi iar rasul sa fie al altuia sau al altuia care ai fost.

Poti sa treci tacut pe o strada si sa auzi vorbele care alearga dupa tine si vor sa se faca tot mai cuvinte.

Poti sa fii intr-un cuvant dat dar sa duci cuvantul cu vorba pana dispare din om si omul cu el.

Poti sa fii intr-o credinta si credinta mult prea departe uneori, intr-o uitare in care nu e iesirea.

Poti sa te indrepti desi mergi cu pasii inapoi tot mai grabiti, tot mai in afara.

Poti sa scrii randuri peste randuri cand fiecare cuvant il sterge pe celalalt asa cum iubirile se sterg si se amesteca unele in altele.

Poti sa te privesti intr-o oglinda si sa vezi nu sufletul, ci forma unui trup care e sufletul tau.

Poti sa te arunci intr-o apa sarata si sa inoti de jos in sus ca un nor ratacit.

Poti sa dai stiind ca totul se va intoarce.

Poti sa iei stiind ca nimic nu mai ramane.

Poti sa iubesti ca sa te simti mai aproape de Dumnezeu.

Poti sa mori cand vrei numai sa te lase inima sa-i lasi pe ceilalti.

Poti sa fii viu tot mai viu asa morti cum suntem in lume.