Ce face dintr-o carte sa fie pusa in categoria Cartilor preferate? sa fie cartea pe care o iei cadou cuiva pentru ca daca ti-a placut tie foarte mult inseamna ca si lui i-ar placea. Cartea care nu sta niciodata in biblioteca pe raftul din spate sau de pe ultimele randuri unde nu poti ajunge decat pe un scaun?
Astazi dimineata am inceput sa citesc o carte, cu gandul ca voi citi cateva pagini si ma voi apuca de ceva "serios". Si am citit si dupa ora 12, si dupa 14 pana ce am terminat cartea. Nu am putut sa nu mai citesc, era ca si cum as fi simtit ca imi las gandurile nescrise, asa si cu paginile cartii necitite. Am avut in mana in dimineata aceasta o carte fata de care am trait un sentiment curios ca e cartea pe care as fi putut sa o scriu eu. Si stilul, si ideile, si felul in care autoarea se raporteaza la evenimente. Pana si melodia de care vorbeste in carte am ascultat-o pe repeat cum fac eu cu melodiile noi pana nu le mai aud sa pot citit linistita. Cartile care iti raman sunt fara indoiala cartile nu din care inveti numaidecat ceva, care iti deschid lumi doar visate, care te fac sa calatoresti in locuri la care doar visezi, care deschid usile altor culturi, altor limbi. Sunt de fapt, cel putin pentru mine, cartile pe care simt ca le-as fi putut scrie eu. Din toate privintele. Sunt cartile in fata carora ramai uimit ca mai exista cineva care gandeste ca tine, care vede lumea asa cum o vezi tu. Si acum, cand am inchis cartea, m-am simtit vie. Cartile pe care simti ca le-ai fi putut scrie tu te fac viu, asa ca unii oameni pe care ii intalnesti. Daca ar trebui sa citez dintr-o astfel de carte mi-ar fi greu sa pun ghilimele. E ca si cum mi-as pune gandul intre ghilimele. Astfel de carti insa sunt pentru dimineti linistite, cand poti sa te refugiezi cu cartea. Nicidecum u sunt carti de tren, de noptiera sau de biblioteca. Urmeaza ca restul zilei sa duc greutatea a 200 de pagini de ganduri. Sa fiu uimita, asa cum mi s/a mai intamplat, sa amestec niste fraze si sa nu mai stiu care sunt ale mele si care ale celuilalt. Da, o carte ca o intalnire.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu